Pentru cei vechi, filozofi precrestini ori crestini, "viata fericita" era un lucru dificil, era un ideal, era norma spre care tindeau eforturile lor in ce priveste cunoasterea, virtutile morale, comportamentul in imediat. "Viata fericita" era acea viata care dadea masura omului intreg, a omului in concordanta cu cosmosul si in adecvare cu ordinea divina, reperul ultim al amindurora. Alaturarea celor doua texte, impreuna cu comentariul si introducerile, ne pun in fata acest model al omului intreg...
