La 31 de ani, Richard Parks zacea intr-o camera alba si goala, din spatele casei parintilor sai. Cariera sa de rugby, in care investise toate sperantele si cei mai frumosi ani, se incheiase brusc in clipa in care se accidentase la umar. Devastat, contempla un viitor sumbru. Parea ca drumul sau se indreapta spre nicaieri. „Orizontul este doar limita campului nostru vizual.”Aceasta replica, auzita la inmormantarea bunicii sale, ii schimba perspectiva lui Parks. Inspirat, acesta si-o ta...
