„A fost pe-aici Baudoin, un om in varsta si-ntelept, care-ar fi putut iesi dintr-o scorbura, pe cand umblam prin padure, risipind frunzele uscate. Povestile lui: cineva, la o sindrofie, i-l prezinta pe Cioran. Ii lasa singuri. Nici unul n-a auzit vreodata de celalalt. Moment stanjenitor, amandoi tac, pana cand Baudoin isi ia inima-n dinti: Cu ce va ocupati? Cioran il priveste o clipa-n ochi, ezita, apoi ii spune: Incerc sa scriu poezie. Tace o vreme, apoi adauga: Dar e foarte greu.“ ...