Carti in categoria Poezie

Volumul a fost desemnat castigator al premiului „Budila-Express”, in cadrul concursului de debut in poezie „Alexandru Musina ”, editia a VII-a. se spune ca atunci cand ploua mamei natura i se rupe apaca fulgerele sunt bliturile neoanelor din sala de nasteriiar tunetele rumoarea paparazzilor la vederea progenituriiazi n-a fost nici una nici alta a turnat ca-n zilele lui Noeam asteptat curcubeul am primit o pana de curentacum scriu pe-ntuneric si-mi pare ca scrijelesc stom...

O poezie a sinceritatii energizate si spontane, aproape incontrolabile. O impulsivitate delicata a sensibilitatii ce pare un joc cromatic al cuantelor inteligent anihilat in alb. O intoarcere la simturi, la pofte, la intentii buclucase – adica prospetime a scriiturii si a emotivitatii. O relansare prin recuperare. Curaj, deschidere, dar si eleganta, rabdare cu lumea. O noua sansa a poeziei. Si, cum se stie, orice quarc isi are anti-quarcul. - Felix Nicolau O voce proaspata si percutanta, ...

21 de zile de fericire este o carte despre incercarea sfasietoare (si unificatoare!) de impacare cu sine a omului. O carte emotionanta – care vorbeste despre toate marile teme ale literaturii: moarte, insingurare, boala, vinovatie, neputintele de mama si de fiica. O carte care te conduce, cu gratie, prin simplitatea si autenticitatea poemelor, catre o zona de serenitate si de fericire ce se instaureaza, treptat, in toata fiinta – odata cu imblanzirea subconstientului sabotor. O carte...

Intrebari Ce este, ar fi omulfara dorinta,oricare ar fi,data din intiia oara,a trupului miscarefara de care nu am fi?In vesnica vesniciecum oare ammai putea fi,om pe de-a-ntregulnu o facaturaa ultimei judecaticare ar puteaca sa fie Oare asta amvrea noi pentru noi,noua data pentrutotdeauna? Numai cu una,cu singura dorintaa slujirii putea-vomoare oameni sane mai numim? Si vesnica dorinta dese va sterge si cu eaomul cum il stim,cum il traim,el nu va mai fi....

Nu mi-l pot inchipui pe Alexandru Sararu zambind recunoscator la vederea diminetii. Cum nu-l vad nici strangand pumnul in semn de triumf asupra vitregiei sortii. E in el o predispozitie fatala spre accente intunecate, o inclinatie cruda spre varcolirea perpetua. Daca i-as cere sa sina o peroratie mustind de optimism despre nobletea vietii, m-ar privi piezis, cu mima sceptica cu care te uiti la un zarghit incurabil. Nimic nu e mai strain de Alexandru Sararu decat intentia focoasa de a inchina de...

Inchipuiti-va ca ati intra intr-un parc in care nu veti vedea copaci, flori sau banci frumos colorate. Veti vedea, mai degraba, cuvinte fosnind straniu a zambete sau a plans, veti intalni povesti de oameni frangandu-se prin viata, murmur de timp sau vreo vestala tanjind peste marmura translucida a cate unui suflu de vis. Acesta este parcul meu imaginar, mustind de nespus si de nevazut, aura unui vis ratacit in propriul labirint... Un spasm de suflet... - Daniel Kitu Daniel Kitu, profesor de L...

O pasare Phoenix este aceea care poate renaste din propria cenusa. Cenusa poate lasa fara suflu ranile. Ea isi poate arde nelinistile si reaparea mai puternica decat stia ca poate fi.Oamenii nu sunt pasari, ei nu pot zbura, insa o pot face in vise si indrazni sa o faca concepand visuri. O pasare Phoenix cunoaste mortalitatea si totusi este nemuritoare. Paradoxul acestei pasari seamana cu paradoxul omului, si anume ca mortalitatea certa a acestuia este singurul motiv pentru care el nu amana sa tr...

Extras din text:Cer prea mult?Nu pot spune ca-s perfecta,Dar nu-s nici de pus la cos…Doar un om ce se respecta,Fara a primi repros…Fata-n fata cu oglindaTot respira-n adevar…Si-mi port singura hlamida,Fara alte framantari…Chiar daca din intamplareNu-s tocmai pe placul tauSufletul nu-i de vanzareSi-l privesc ca pe-un erou…Si-am sa spun cu gentilete,Fara vreo exagerare:Regret dupa tinerete,Omule, sa-mi dai crezare…Nu am fost o frumusete,Dar c-un suflet ca ...

Am inceput sa scriu intr-o zi de toamna, cand am simtit ca o nevoie organica de a rabufni… prin scris. Eram la varsta cand ma simteam ca un burete imbibat cu de toate si trebuia sa-l storc pana la ultima picatura de traire, de „stransura” din anii vietii. Am scris rar la inceput, apoi treptat s-a transformat intr-o necesitate de a ma descotorosi de ce-am adunat in mine! Si, usor, usor, am scris pagina dupa pagina, versuri dupa versuri, ca o eliberare a unui vulcan mocnit, cumi...

Acest volum de poezie venit de peste ocean este un miracol. Geniul limbii romane rodeste pretutindeni in lume si poetul Constantin George a dus cu el pe meleaguri exotice nu numai spiritul romanesc, ci chiar sunetul inconfundabil al Bacaului, caci tema fundamentala a liricii sale, singuratatea, este bacoviana prin excelenta. Spre deosebire insa de Bacovia, care se mai ducea in “odaia iubitei” pentru a trai singuratatea in doi (Ioanid Romanescu), ori in cafeneaua trista unde “b...

Pentru a nu fi risipiti de vesnicia trecutului, sau de maretia incomensurabila a viitorului, sau de betesugul auto-maririi pragmatice a eu-lui, a eu-lui umflat in pene multicolore chiar si in timpul caderii in dincolo de logos, trebuie sa avem curajul de a ne cere sa fim lasati sa umblam si in-afara noastra. Sa ne uitam la noi dintr-o parte. La „cunoaste-te pe tine insuti” dintr-o parte. Macar cu ocheanul rimei. Si inca nu oarecum, ci imbratisand stilul, adica pustiul. Si inca trambi...

Versurile lui Constantin George sunt un versus, o aparenta contrafata a realitatii, adica o versiune, o alta fateta, cea veritabila, a existentei. In aceasta varianta virtuala a trairii, eul poetic este parca zidit in solitudine. Dar aceasta singuratate oarecum solara care se manifesta printr-un monolog dialogat cu sinele, printr-un soliloquium iradiant, se va oglindi in noi ca si o stralucire vorbitoare, ca si o mutenie mitica facuta logos, ca si o vibratie virtuala devenita verb. Aceste sem...

Poezia lui Iustin Borfota este apa linistita a sufletului montan, lovita de ploi si valtoare, de radacinile dorului si doinei, de cerul senin al intrebarilor... - Ion MargineanuPentru Iustin Borfota, poezia nu este o calatorie in abisal, in infinit, spre lumile astrale pline de mistere si enigme. Lirica sa este mai curand ancorata in lumea atat de sensibila a sufletului, dar si a cotidianului, a vietii obisnuite, ce-i pune poetului stavile si urcusuri greu de surmontat. Cu toate acestea, nu inta...

In mod cert, scriitoarea Carmelia Leonte beneficiaza, in afara de un talent real, de cateva calitati care fac inutila orice speculatie de gen. Mai intai, o rara discretie, indoit comportamentala si publicistica, provenita, cea din urma, dintr-un bun-simt care o indeamna sa stea deoparte de orice „gasca” literara, indiferent de riscuri. Apoi, un perfectionism specific, in fond, talentelor autentice, care nu se pot „indura” sa se desparta prea repede de nici un vers, &bdqu...

O poezie complicata, autocontradictorie, dubla, in care adevarul poate sa contina (ba chiar trebuie sa contina) afirmatii reciproc contradictorii, reciproc ireductibile. M-au atras dintotdeauna poetii pentru care poezia trebuie sa contina deopotriva toate afirmatiile – si toate negatiile lor riguroase. Dintr-o astfel de familie de poeti imi pare a face parte Ovidiu Komlod. Cu poeme cartografiind ruralul si umanul elementar, dar deopotriva indragostit de urbanul extrem si de postumanul tehn...

Un nou volum semnat de poeta ieseana Aurora Ciuca ne trimite (dincolo de frumusetea versurilor in sine) la semnificatiile celebrei adresari ale lui Iisus catre Maria Magdalena, asa cum o gasim in Evanghelia lui Ioan. „Nu ma atinge, caci inca nu m-am inaltat la Tatal…” In sens extins catre lumea moderna/ laicizata, sensul e acela al unor interdictii mai speciale: un lucru poate fi atat de pretios incat e sacralizat, o persoana e intangibila prin statut, anumite reguli, principi...

Sunt cetateanul nestiut. Ma ploua caisi prin vant. Data de nastere n-o stiu, dar mi-o banuiesc, aproape cu exactitate, copiii mei nenascuti. Lor le duc dorul, lor si parintilor furibunzi, care n-au avut zile sa-i nasca. Pruncii isi cer dreptatea din ceruri, cu bice si scorbaciuri.Nu am vreo denumire anume, puteti sa-mi ziceti oricum, vantul far’ de stapan, cretina cu-n singur plaman. Neaerisita ca beciurile dospite in mucegai. Sunt eu, nu-ti sunt, ierburi decopertand acoperisuri de case, d...

Cuvantul autoarei Maria CernatescuAm inceput sa scriu intr-o zi de toamna, cand am simtit ca o nevoie organica de a rabufni… prin scris. Eram la varsta cand ma simteam ca un burete imbibat cu de toate si trebuia sa-l storc pana la ultima picatura de traire, de „stransura” din anii vietii. Am scris rar la inceput, apoi treptat s-a transformat intr-o necesitate de a ma descotorosi de ce-am adunat in mine! Si, usor, usor, am scris pagina dupa pagina, versuri dupa versuri, ca o el...

Extras din text:MeditatieStateam pe-o banca, privind cerul in oglinda –Se refl ecta in albia de mare;Ochii fl amanzi voiau ca sa cuprindaIntinderea albastra de splendoare;Nu spun nimic, tacerea ma alintaC-un dor marunt, de a pluti’n neant;Sa pot patrunde in a norilor aripaCe stralucesc precum un diamant.Atat de linistita sunt privindu-l,M-as avanta fugara catre el!Ca sa ma prind de el ca muribundul,Caci fericirea fost-a lipsa la apel…Ma prind in zbor pe-a dorului aripa,Strabat...