Poezia este pentru mine o lume intreaga, nu o camera a singuratatii. Este un teritoriu in care memoria devine geografie interioara, in care iubirea si pierderea nu se anuleaza, ci se transforma una pe cealalta. Tatal, mama, copilaria, orasul, exilul si intoarcerea isi gasesc locul fara a fi reduse la teza. Poezia ma ajuta sa inteleg viata si oamenii, dar mai ales propria stare launtrica. Fara ea, cuvintele raman reci, iar lumea isi pierde din sensuri.
Dincolo de cromatica, poezia ramane un pact...