Curgand din Miaza-Noapte, zbarcita, larga, arsa,cu veacul si tacerea in goluri verzi se varsa.O simti cum vine parca din moarte si uitare,ducand sfasietoarea vecie in spinare.Rar, cate-un damb clipeste din geana sub un nor,sau schioapata, departe, un pom intr-un picior.Clocite, smarcuri negre spre zariste se lasa,fierbandu-si mormolocii sub lintita vascoasa.E-n tot o deznadejde, o dezolanta sila...Cad din vazduh, bolnave, mari pasari de argila,si linistea se casca, setoasa, ca o fiara,lingand pe...
