Carti in categoria Poezie

Editie coordonata de Bogdan Cretu Alaturi de Arghezi, Bacovia, Blaga, poetul cunoscut cu numele Ion Barbu (adevaratul nume, Dan Barbilian, il reprezinta ca un distins matematician) formeaza cvadriga de aur a poeziei romane interbelice, iar prin valorificarea formulei concentrate a ermetismului incadreaza aceasta poezie in curentele modernismului european contemporan. Poezia lui Barbu imbina formulele arhetipale ale poeziei cu cele mai condensate expresii, deoarece, spune el, exista undeva, in d...

Ca si in geometrie, inteleg prin poezie o anumita simbolica pentru reprezentarea formelor posibile de existenta. Domeniul visului este larg si intotdeauna interesant de exploatat. In felul acesta inteleg suprarealismul, care in cazul nostru devine un infrarealism.

Joc secund este una dintre cartile fundamentale ale poeziei romanesti moderne si volumul care il consacra definitiv pe Ion Barbu ca poet de mare originalitate. Publicata in 1930, cartea reuneste texte in care poezia devine un exercitiu de maxima concentrare, luciditate si rafinament intelectual. Lirica lui Ion Barbu se indeparteaza de confesiunea directa si de sentimentalism, propunand in schimb un univers poetic abstract, esentializat, in care imaginea, simbolul si muzicalitatea ascund sensuri ...

Poezia d-lui Ion Barbu este antimuzicala: prin fond, ea e de esenta intelectuala; prin forma, e parnasiana, adica plastica. Nu-i vorba de o poezie intelectuala sau "filozofica" in sensul poeziei lui Grigore Alexandrescu, Eminescu sau Cerna. Evolutia poeziei intelectuale nu se va face numai in sensul filozofari i, ci in directia stiintismului. Va veni poate o vreme cand expresia directa a emotiunii va fi privita ca insuficienta si ca o forma primitiva a unei arte incepatoare. Sinceritatea sentime...

"Ti-aduci aminte iarba-n roua,unde-am facut un 69?Scoala era pe terminate,iar eu urma sa dau la Mate.Si ti-am soptit, ca cifra 6este simetricul lui 9,care, rotit cu una sutaoptzeci de grade,-ajunge 6,si, invers, 6-ajunge 9...Tu erai tot mai descusuta,eu tot mai doldora de roua."

"Din ceas, dedus adancul acestei calme creste,Intrata prin oglinda in mantuit azur, Traind pe inecarea cirezilor agreste,In grupurile apei, un joc secund, mai pur.Nadir latent! Poetul ridica insumareaDe harfe resfirate ce-n zbor invers le pierziSi cantec istoveste: ascuns, cum numai marea, Meduzele cand plimba su clopotele verzi. Ion Barbu