Carti in categoria Poezie

Nu s-a teoretizat destul, in opinia mea, despre rolul constrangerii in creativitate (si in creatie, inclusiv in cea artistica, in speta literara). Forma prozodica fixa (fie a ritmului, fie a rimei, fie a ambelor) are potentialul de a genera idei poetice la care nicio libertate formala nu ar putea duce. Acesta este unul dintre motivele (principale) care m-au facut sa „cultiv“ pseudo-rubaiatul, in linia, si nu tocmai, a lui Omar Khayyam. Pseudo-rubaiatul este, pentru a spune astfel, o ...

De ce tristete, nu e greu de spus. Nu numai corsetul timpului, dar si corsetul viselor noastre despre lumea in care am fost heideggerian aruncati ne constrang mai degraba la meditatie decat la bucurie, mai curand la tristete decat la multumire. Ca sursa autentica a poeziei este tristetea – asta s-a spus de mult. Dar de ce voluptate? Oare nu exista o placere a acceptarii destinului? Oare prada nu este invadata de bucuria de a fi prinsa si devorata? Oare nefericirea nu intretine o fericire a...

Volum castigator al concursului de debut organizat de Uniunea Scriitorilor si Editura Cartea Romaneasca, Editia 2024 Citind poemele din Toate intr-o singura inima, am avut impresia ca traim, autorul si cu mine, in realitati paralele. M-am trezit intrebandu-ma in repetate randuri cum poate ochiul lui sa vada frumosul acolo unde eu, fara doar si poate, as fi intrat la banuieli. Sa gliseze in melancolie acolo unde eu as fi apelat din reflex la sarcasm si (auto)critica. De la un punct incolo insa m...

cate vesnicii sa vina, ca sa plangem in lumina un plans ca o poezie? poate suntem poezie „Ce e maret in om e ca-i o punte, nu un capat…” Friedrich Nietzsche (Asa grait-a Zarathustra)

Dupa cea de-a treia carte, Soare, care simbolizeaza centrul puterii, plexul solar, chakra manipura, culoarea galben, ne mutam cu o chakra mai sus, in centrul iubirii, in inima, in anahata, culoarea verde. Cartea a patra, Eu sunt iubire, este un omagiu adus Iubirii si vine cu reamintiri ale adevarului care se vrea transmis prin mine. Suntem fiinte divine, bucati de Dumnezeu, suntem Dumnezeu intrupat in fiinte umane si avem o experienta pamanteana care se desfasoara pe parcursul mai multor i...

Mi-ai pus prin toate buzunarele vestei Cate o farama din tine Din parfumul tau de n carate Din suflul plamanilor striviti pe sani Din conturul narilor care ma inspirau Fara sa ma puna la loc printr-un expir Din sunetul pielii imbratisate Dar te-ai gandit ca atunci Cand voi ramane cu buzunarele goale Sa gasesc drumul inapoi Si mi-ai facut o incizie in talpa In care-ai scrijelit O harta - Mara Lauretta Balaban...

Alexandra Negru este una dintre poetele care s-au lansat impetuos in ultimii ani, reusind in scurt timp sa devina un nume de referinta al celei mai proaspete generatii poetice. Deviant, volumul ei de debut, vine sa confirme aceasta ascensiune pe deplin meritata. O poezie frusta, taioasa, cu multiple nuante de ironie, autoironie, cinism pe alocuri, o poezie plina, a cotidianului (fara a fi minimalista), a afectelor (fara a fi strident biografista), a perceptiilor multiple ale realului. Unitatea a...

Un catel al nu stiu cui A plecat la drum hai-hui. Pe la pranz, intr-un zavoi, Ii mai ies in cale doi. Si jucandu-se-ntre ei, Iata ca mai vin alti trei. Spune-mi: cati, cu voie buna, Se jucara impreuna? Descopera acest raspuns si multe altele in Aritmetica lui pogonici, o carte cu poezii de Victor Tulbure, pentru ca aritmetica sa te binedispuna si sa inveti mai usor operatiile matematice cu Ariciul Pogoniciul: adunarea, scaderea, inmultirea si impartirea. O carte special creata pentru a...

Omul cu urzici pe buze este o incursiune poetica deopotriva ludica si profunda, care exploreaza teme diverse, de la dragoste si nostalgie la absurdul existentei si umorul subtil al cotidianului. Printr-un stil incisiv, ironic si profund reflexiv, Daniel Ernestina recreeaza instantanee puternice ale conditiei umane, penduland intre versuri incarcate de vulnerabilitate si cuvinte muscatoare, deghizate in umor fin, care taie in profunzimea fiintei si a societatii moderne. ...

Un nou volum de versuri semnat de Sorin Serb. ermitajul parasit pregatisem un volum cu pagini albe vagi contururi ingalbenite acolo unde au stat versurile sa ne plimbam prin el ca printr-un ermitaj abandonat admirand fantomele de pe ziduri dar paginile s-au inrosit masa de scris s-a inrosit cerul s-a inrosit cineva se intrupa acolo se ridica prin pagina nicio pagina in plus nu-l oprea uite aici pot aici sa-i citesc ridurile apasa cu fata in pagina aceasta ma musca de ...

Ca poet, Serban Madgearu nu imita pe nimeni, nici macar pe el insusi. In fiecare poem isi reinventeaza modul de a scrie. Si totusi, isi pastreaza identitatea, practicand o radicalitate a trairilor care il face inconfundabil. Este vorba de un patetism violent si de un curaj al metaforelor socante, de un talent literar ofensiv, rar intalnit in poezia de azi. - Alex. Stefanescu

Sorin Serb este un poet cautator de sine. Nu in cautare, ci cautator. Prin vocatie. Somn fara maluri e, fara indoiala, cel mai omogen dintre volumele sale de versuri. Lumina si noaptea („timpul este specie/ acolo se innoada/ perspectivele spirala sisifica”), scotocirea in maruntaiele amniotice dupa amintirile care pot reinnoda firul inapoi, contemplarea inghetata a intunericului, a angoasei, misterul nedezlegat al facerii cuvantului, drumul inainte si inapoi, mereu ratat, al copilulu...

o altfel de prefata ”viscol de primavara” ”Cadea un dor din ingeri mai alb mai sangeriu logodnicei izbite pe chip c-un fulg de la zapada cai aburind de fum si brusc tragand odata a vietii mele roata Se imblanzise timpul in jurul ochilor cum genele prelungi ale copiilor Cand vad ceva ce nu e Pe coborand, ca suie Pe cormoran ca duce In plisc pene de cuce”....

Un cer un cer, o Iuna, patru ochi si-o istorie efemera, fragila-n timp, o eterna euforie pasagera. emotii stranse intr-un timp nepotrivit, o explozie de trairi unice in cer pe pamant, de iluzie. unicitate de momente si vorbe rostite o singura data au ramas timpului, uitate in soapta. cum luna ne-a strapuns privirea in mii de stele, cum ne priveam mereu cu firea si noptile, si visele......

De o mie de ori e mai bine sa fii impertinent decat sluga. - Mircea Brenciu, un Don Quijote valah

Publiarea unui volum de versuri ar trebui sa fie, intotdeauna, un eveniment remarcabil din cel putin doua motive: pe de o parte datorita travaliulul spiritual pe care il incumba, pe de alta parte gratie portilor pe care le deschide inspre o interioritate poetica ale carei abisuri se cer cercetate. Esafodajul poeziei semnate de loana Popoviciu si inclusa in volumul Tristetea care apune se fundamenteaza pe trairi profunde, care, fara indoiala, au radacini adanci in soiul experientelor de viata ar...

Am scris aceasta carte cu gandul la frumosul care ne inconjoara... am uitat sa ne bucuram de cer, de soare, de fiorii si de florile pe care ni le ofera natura mama! Am uitat sa ne bucuram de reinvierea primaverii, de caldura verii, de bogatia toamnei, de curatenia iernii si am inlocuit totul cu coduri! Ne temem sa ne aratam iubirea, sa ne marturisim sentimentele, sa lasam sa se mai joace copilul din noi, caci actuala jungla sociala ne vrea duri! Eu nu uit si nu ma tem! Anotimpuri este un volu...

Pe EL l-am intalnit la poalele Muntelui sacru Kogaion. Canta din tulnic, de aceea l-am numit "Tulnicerul". EU aveam bratele incarcate cu flori de liliac roz si umblam desculta pe Campia Sarmisegetuzei, cautand urmele stramosilor. De aceea "Tulnicerul" m-a numit "Lili da Costa". (Liliacul ce creste pe stanca). Atunci, doar ne-am privit, nu ne-am vorbit. Am fugit de unde am venit, dar soarta a facut sa aud cantecul tulnicului si am gasit la usa casei o epistola pe care scria: "Parul tau avea arom...