Romane captivante

"Naratorul nu-si menajeaza personajele, este ironic, barfitor, le pune in situatii imposibile, in plus: le amesteca destinele. Confuzia voita vizeaza, in fapt, pe lectorii romanului. O tehnica epica folosita de noul roman: lectorul sa se descurce singur, lectorul sa puna ordine in maldarul de foi mazgalite, lectorul sa faca bine si sa prinda de veste cand naratorul schimba planurile temporale si fragmenteaza discursul epic, trecand din real in fictiune. D. Tepeneag a devenit mare expert in manip...

"In acest magnific oras al meu, Genopolis, toate paradoxiile sunt posibile. Nu exista continuitate sau consecventa in absolut nimic: si in nimeni. Acum e soare, peste zece minute ploua sau ninge. Copacii sunt verzi, ba albastri, violeti sau infrarosii: depinde de buna sau proasta dispozitie a Cerului, sau a Bürgermeister-ului (primarului). Nu se stie. Chiar si cetatenii obisnuiti - ciudat - trec prin foarte surprinzatoare metamorfoze. Am vazut fete tinere care au imbatranit ...

„Sir Sugismund acceseaza paliere de expresivitate lingvistica ce pot anunta o limba noua, cu sugestii de argou ce amintesc de marea proza a lui Celine si Joyce.” (Cezar Ivanescu) La prima vedere, autorul ne atrage intr-un joc. Un joc al lui cu povestea, de-a povestea, ca povestea. La a doua vedere sau, mai bine zis, de la a doua povestire citita, intelegem ca jocul autorului nu-i al sau cu sine ori cu scriitura proprie, e un joc in care sintem cu totii invitati sa ne prindem...

"...urmeaza nebunia geloziei si scenele hilare, caraghioase, rusinoase, ridicole ale trupurilor goale abandonate in fierbinteala gesturilor fara ca indragostitii sa gandeasca un minut la pericolul ce-i pandeste si ce-i surprinde pana la urma in intimitatea animalica a placerii trupesti. Priviri ce se revarsa din spatele ferestrelor, pe gaura cheii, prin gura podului. Urechi ce asculta cu atentie gemete, icnete, foieli si scartaituri de paturi si lavite. Trupuri goale alergand la lum...

Generatia mea a mai apucat, prin bunici, parinti, unchi si matusi, adunati in jurul unor mese duminicale in anii de dupa razboi, sa adulmece mireasma unei Romanii tihnite: cea interbelica. Stiu, lucrurile nu erau nici atunci chiar asa roz, viata isi avea penumbrele, asprimile si perfidiile ei. Dar, chiar la niveluri medii, exista, se pare, o reusita unanima: traiul bun, randuiala familiala, buna-crestere si bunele moravuri. La un loc, toate astea se cheama normalitate. Trebuie sa spun...

...de ce prefera SINISTRUL (în lipsa oricaror indicii de identitate) sa-si desfasoare partitura în imobilul cu pricina, de ce alesese exact acest moment ca sa se debaraseze de cadavru si, iarasi, de ce o facea în rate? Dar daca ar fi avut si raspunsurile, ar fi însemnat ca dosarul e rezolvat...Desi veti întâlni toate ingredientele unui roman politist captivant, de calitate, care va va tine în suspans pâna la finalul cartii, nu se poate sa nu remarc...

„Intoarcerea huliganului este o carte de memorii, dar nu doar in intelesul obisnuit al cuvintului: pentru ca pe intreg cuprinsul ei sint inserate pagini de pura fictiune, ca si numeroase elemente caracteristice speciei eseului moral. Manea stie prea bine ca a separa faptul real de fictiune e o datorie etica a memorialistului si, din acest punct de vedere, amintirile sale sint istoric si intern verificabile. Mai mult, cititorul isi da seama ca si atunci cind autorul deschide «ferestre...

Care va fi fost atitudinea celor vechi fata de cuvantul scris si cel rostit? Era ea mult diferita de a noastra sau, dimpotriva, se asemana cu ea macar in datele sale esentiale? Si daca a fost diferita, la ce se referea aceasta diferenta? Ce loc, apoi, ocupa atare atitudine in contextul general al unora dintre culturile antice? Si, in sfarsit, se poate incerca o intelegere a specificului acestor culturi si din perspectiva problemei cartii? Sunt acestea cateva intrebari la care textul de fata ar d...

Aceasta carte se refera la perioada traita de Mircea Eliade in Portugalia, ca atasat cultural, intre 1941 si 1945. Eliade venea aici de la Londra, unde fusese numit intr-o functie similara in timpul lui Carol al Il-lea. in 1945, dupa ce a fost demis de guvernul procomunist de la Bucuresti, pleaca la Paris si incepe o noua viata, aceea de exilat roman, dar si, treptat, de mare savant international. Perioada portugheza este de aceea vazuta drept una cruciala in viata sa. Mircea Eliade, ...

"E un mic cataclism, venit poate la timp, caci nu e rau sa-ti clatini din cand in cand locul tau in lume si sa-l scoti cu de-a sila din plasa deprinderilor.[...] O asemenea intamplare a fost cazul De doua mii de ani... El a scos la lumina aversiuni ce mocneau de mult in umbra, lovituri si atacuri sufocate sub un rest de indoiala, strigate si gesturi ce asteptau confuze dincolo de prea vechi, prea lenese, prea false obisnuinte. El a zguduit echivocuri amicale, a bruscat Ezitarile de sentimen...

"Razboiul pe care l-a provocat in cultura bucuresteana aparitia cartii mele De doua mii de ani... va mai dura poate multa vreme. [...] Aveam intentia sa astept potolirea lucrurilor pentru a spune un ultim cuvant in aceasta crancena poveste, de care, cu voie sau fara voie, sunt raspunzator. As fi vrut sa ascult mai intai toate vocile ce au de spus sau de tipat ceva, pentru a le raspunde o data tuturor. Imi pare rau, dar ar fi sa astept prea mult. Mi-au trebuit aproape patru ani pentru a s...

"Cam aceasta este mostenirea zonei: mici istorii insangerate, tumultuoase, abia tulburand eternul fluierat printre dinti al taranului care-si mana prin praf carul cu boi, al carui scartait obosit are insa, printr-un mister paradoxal, un ecou de parca totul s-ar petrece intr-o catedrala gotica. A trai in Balcani este plictisitor, prafuit, apatic si, in acelasi timp, misterios, tragic si cateodata maret. Exista o ordine a tuturor lucrurilor, iar in aceasta ordine Balcanii isi au locul lor: o muzic...

O proza scrisa cam cu voluptatea baroca si solemna, estetizant-glaciala, cu care Des Esseintes isi turna in capricii pretios-bizare fantasmele si luxurianta senzoriala. Armoniile si catifelarile onirice ale decadentei, fineturi crepusculare, denudari febrile sau hipnotice, dincolo de care se poate citi o nostalgie adamica, a timpului oprit. Exercitii de suprarealitate, feericul depliat au ralenti vizualism punctat de fervori olfactive. Si peste toate - muzica. Stiti ce inseamna citola, syrinx, c...

Castigator USR 2006. Atlet al parodiei fabulatorii, al deriziunii jubilative si ambiguitatii ironice, Petru Cimpoesu arunca peste lumea aiuritoare a realitatilor crude, globalizante si virtuale navodul cu ochiuri avide al unei Romanii obsedate de conspiratia planetara, de politica oculta si securismul "vinatorilor de suflete".Tesatura de satira parabolica, politicul fiction si roman de spionaj cu agenti multipli, Christina Domestica functioneaza centrifug, adunind CIA, extrate...

„Euforia dezastrului“, vorba lui Cioran, a fost tema dominantã şi a generaţiei nouãzeci, iar privind înapoi la anii aceia, ştiu acum cã de fapt Liviu Lucaci învãţa nu atât vigilenţa la minciunã, fiindcã spiritul lui rebel nu şi-a pierdut niciodatã agerimea aproape rãutãcioasã… cât arta de a visa nebuneşte, în economia reîmprospãtatã a extazului, unde s...

Am început sã-mi revin. M-am visat cã-s Bill Clinton. Patrulam în Atlantic pe portavionul U.S.S. Falcon şi expediam mesaje de solidaritate poporului francez, poporului german şi poporului român. Chinezii, cu uniformele lor albastre, coloraserã toatã harta Europei pânã la Marea Mânecii. Din când în când, franţujii se opreau şi-şi luau pe cartelã, în gamele de carton, raţia de porc Chow Mein cu or...

Mihai Zamfir adopta tehnica epistolara pentru a „povesti” o iubire iesita din comun, pe cit de atragatoare, pe atit de surprinzatoare. Toata naratiunea se desfasoara in corespondenta dintre cei doi protagonisti, Petru Cosmovici si Isabel Nogueira, care s-au cunoscut pe vremea facultatii, iar dupa ani, au reluat legatura, exclusiv prin corespondenta. Gradat, autorul ne introduce in aceasta atmosfera, ne face partasi la dezvoltarea unei relatii pe care n-o putem banui de altcev...

Editie ingrijita si studiu introductiv de Simona Popescu. Romanul este unul al angoasei existentiale, al psihologiilor nebuloase, cu o usoara alunecare spre absurd, inscriindu-se astfel in linia moderna, avangardista a romanului interbelic. Insa nu e un roman al introspectiei, al cautarii interioare, ci unul in care atmosfera este creata prin dialoguri, printr-un ritm alert, prin redarea surprinzatoare a unui tip de „dementa lucida” a protagonistului, Calin Adam, alter ego...

Prefata de Bogdan-Alexandru Stanescu. Esecul este tema centrala a cartii, esecul in dragoste, esecul unor prietenii – de aici, o scriitura „nevrotica”, de-a lungul careia personajul trage cu dintii de copilarie, in ciuda unei relative independente spre care pare sa tinda: garsoniera in centru este locul care ar asigura prelungirea spatiului infantil, al zimbetului bunicii (care apare doar ca moarte anuntata). O carte pe alocuri dura, un „strigat” foarte bi...

Prefata de Antonio Patras.Protagonista romanului, Cristiana, careia i se spune Scindurica, este o adolescenta inzestrata cu calitatile personajelor exceptionale, careia nu-i lipsesc frumusetea si inteligenta, dar nici misterul, foarte bine intretinut prin strania sa aplecare spre fabulatie. Prin calitatile ei, dar si ale celorlalte personaje, bine individualizate si pitoresti la rindu-le, cartea devine una atragatoare, care captiveaza cititorul, il prinde in verva intimplarilor, ii ofera teme de...