Romane captivante

Prin Concert din muzica de Bach (1927), o noua literatura romana incepe printr-o afirmatie definitiva; sub ochii nostri se infaptuieste o mare fresca a vietii orasenesti, unde toate straturile sociale sunt reprezentate, de la acel Lica Trubadurul, crai de mahala, in care germineaza virtualitatile ascensiunilor fulgeratoare, si pana la printul Maxentiu, floarea de sera a unei rase istovite, intre care nimic nu-i lasat la o parte, nici intelectualitatea, nici senzualitatea, nici arta (cu gravele e...

Asadar, domnul de la cinematograf, domnul cu profil interesant, cu rictus in coltul gurii, era Lica! Lica, fara de mustata mica, cu desenul gurii liber de umbra, cu gropita pe care o dezmierda varful castaniu al mustatii schimbata in dunga. Lica, fara bucla pe frunte, tuns scurt; Lica, prelucrat treptat de progres, de frizer si de atata suferinta cat putea incape in el. In biserica, dupa stalp, Lica, desi niciodata nu-si aducea aminte, isi amintise: copilul luat in birja ca un pachet, doicile la...

In Drumul ascuns prozatoarea a proiectat, in esenta, o fresca sociala a carei realizare presupune renuntarea la „sentiment", la „subiectivitate" in favoarea analizei „reci", „obiective", a elementelor care o compun; pentru atingerea stintei „obiectivismului absolut", Hortensia a conceput in acest ultim roman al ciclului o structura narativa din care lipsesc si personajul-reflector, si personajul-agent, si interventiile autorului implicat, fara insa ca ansamblul sa s...

Dupa o productie de pagini de jurnal vaporoase, interesante pentru psihologia si mai ales fiziologia femeii, Hortensia-Papadat Bengescu s-a dedicat unei serii de romane „proustiene". Oricat s-ar zice ca nu femeia e cea mai indicata pentru observatia obiectiva, Hortensia Papadat-Bengescu aduce incontestabil un material mai bogat decat orice alt romancier, ceea ce se explica prin chiar conditia feminina. Scriitoarea crede in valorile sociale, le traieste si le scruteaza, se coboara la acel i...

Fara a fi modificat radical evolutia romanului european modern, contemporana cu o Virginia Woolf, Hortensia Papadat-Bengescu ramane in orice caz o mare reformatoare in literatura romana, o fondatoare stralucita si inca inegalata a prozei analitice, care a stiut sa patrunda in abisul psihologiilor obscure, cu mijloacele observatiei si ale sugestiei fiziologice. Asocierea dintre sondajul interior si numeroasele notatii de comportament, la nivelul reactivitatii organice spontane, confera analizelor...