Romane captivante

Paginile acestei carti s-au nascut dintr-o idee simpla: fiecare om isi alcatuieste de-a lungul vietii un edificiu afectiv. Masura in care el este e data de consistenta acestui edificiu, de mana aceea de oameni – ei nu pot fi multi – pe care i-a preluat in el si pe care i-a iubit fara rest, fara umbra, si impotriva carora spiritul critic, chiar daca a fost prezent, a ramas neputincios. Acesti oameni putini care ne fac pe fiecare in parte sa nu regretam ca suntem reprezinta, chit ca o ...

Prefata de Luminita Marcu.Romanul de debut al Mariei Manolescu exceleaza prin scriitura, prin crearea unei atmosfere de periferie surprinzator de bine conturata. Personajele pitoresti – femei care viseaza cariere de stripteuse sau fosti muncitori deveniti proprietari de baruri –, precum si situatiile suprarealiste create de autoare aduc cartii o doza consistenta de umor fin, ironie. Dincolo de stratul de suprafata, exista un fond moralist, un fond in care se tese o metafizica a textu...

Prefata de Paul Cernat. „Ne aflam in fata unei noi autofictiuni made in C.P.-B. Biografist si autenticist radical, autorului nostru nu-i place sa inventeze (desi atunci cind o face, o face al naibii de bine – vezi fantezia «americaneasca» din finalul precedentului volum, cu aventurile penisului taiat al lui John Wayne Bobitt...). El tinde, in mod deliberat, spre un grad zero al fictionalitatii, impotriva oricarei literaturizari fandosite, pariind pe firescul in...

Traducere din limba germana de Mariana Barbulescu. Prefata de Marius Chivu. Romanul lui Catalin Dorian Florescu este o poveste emotionanta, scrisa cu aceeasi fluiditate, cu aceeasi grija fata de cititor cu care autorul ne-a obisnuit deja. Trei tineri pornesc intr-o calatorie spre Est: de la Zurich, prin Viena si Budapesta, spre malul Marii Negre. Intimplarile prin care trec sint dramatice, incarcate uneori de absurd. Autorul dezvolta in cel de-al doilea roman al sau o imagine cuprinzat...

Autorul nu concepe jurnalul ca spaţiu al confesiunilor violente, nu-şi varsă aici otrăvurile, ca Sainte-Beuve altădată, încondeindu-şi pentru eternitate contemporanii. În jurnal vede mai mult un exerciţiu de viaţă, formă de manifestare a libertăţii spiritului şi „operă a voinţei noastre”. Iar voinţa nu se referă atât la regularitatea notaţiilor (diaristul recunoaşte adesea că trec uneori luni întregi fără să scrie nimic), cât la d...

La Radu Aldulescu nu vom intalni pitoresc anatomic ori scene de amor detaliate, ci limbaj de mare duritate intima, vascos si greu, aflat in structurile cele mai adanci ale instrumentului de comunicare. Este vorbirea zilnica a acelei populatii declasate de la periferia Bucurestiului, care a trait in zona sinistrelor combinate industriale socialiste, acum in ruina, si care a pastrat unele elemente regionale ori dialectale. Aceasta dubioasa pasta lingvistica va fi stilizata de prozator intr-un ...

În faza sa postmodernă, romanul lui Dumitru Ţepeneag rămâne încă inenarabil. Fabula e dispersată, suprapusă, paralelă ori intersectată. Formula narativă adoptă sinteza originală, liberă faţă de formele anterioare. Şi în Pont des Arts, Pastenague, personaj auctorial, reflectă metatextual la un text hibrid, nici roman, nici eseu. Romanul se face, se autociteşte şi autocitează. Tex...

Dan Stanca este un halucinat, un deznadajduit care striga in zadar in harmalaia generala, un patriot fara tara, fiindca tara s-a schimbat si a devenit de nerecunoscut. Desi isi castiga existenta ca ziarist, trece prin lume absent, insensibil la realitatea imediata. Cu parul carunt si rebel, cu fata ingusta, cu ochii de un negru scanteietor, pare propovaduitorul unei religii exotice ratacit in babilonia de jeep-uri si carute, fast-food-uri si blocuri muncitoresti din Bucuresti. Acest personaj, ca...

"Naratorul nu-si menajeaza personajele, este ironic, barfitor, le pune in situatii imposibile, in plus: le amesteca destinele. Confuzia voita vizeaza, in fapt, pe lectorii romanului. O tehnica epica folosita de noul roman: lectorul sa se descurce singur, lectorul sa puna ordine in maldarul de foi mazgalite, lectorul sa faca bine si sa prinda de veste cand naratorul schimba planurile temporale si fragmenteaza discursul epic, trecand din real in fictiune. D. Tepeneag a devenit mare expert in manip...

"In acest magnific oras al meu, Genopolis, toate paradoxiile sunt posibile. Nu exista continuitate sau consecventa in absolut nimic: si in nimeni. Acum e soare, peste zece minute ploua sau ninge. Copacii sunt verzi, ba albastri, violeti sau infrarosii: depinde de buna sau proasta dispozitie a Cerului, sau a Bürgermeister-ului (primarului). Nu se stie. Chiar si cetatenii obisnuiti - ciudat - trec prin foarte surprinzatoare metamorfoze. Am vazut fete tinere care au imbatranit ...

„Sir Sugismund acceseaza paliere de expresivitate lingvistica ce pot anunta o limba noua, cu sugestii de argou ce amintesc de marea proza a lui Celine si Joyce.” (Cezar Ivanescu) La prima vedere, autorul ne atrage intr-un joc. Un joc al lui cu povestea, de-a povestea, ca povestea. La a doua vedere sau, mai bine zis, de la a doua povestire citita, intelegem ca jocul autorului nu-i al sau cu sine ori cu scriitura proprie, e un joc in care sintem cu totii invitati sa ne prindem...

"...urmeaza nebunia geloziei si scenele hilare, caraghioase, rusinoase, ridicole ale trupurilor goale abandonate in fierbinteala gesturilor fara ca indragostitii sa gandeasca un minut la pericolul ce-i pandeste si ce-i surprinde pana la urma in intimitatea animalica a placerii trupesti. Priviri ce se revarsa din spatele ferestrelor, pe gaura cheii, prin gura podului. Urechi ce asculta cu atentie gemete, icnete, foieli si scartaituri de paturi si lavite. Trupuri goale alergand la lum...

Generatia mea a mai apucat, prin bunici, parinti, unchi si matusi, adunati in jurul unor mese duminicale in anii de dupa razboi, sa adulmece mireasma unei Romanii tihnite: cea interbelica. Stiu, lucrurile nu erau nici atunci chiar asa roz, viata isi avea penumbrele, asprimile si perfidiile ei. Dar, chiar la niveluri medii, exista, se pare, o reusita unanima: traiul bun, randuiala familiala, buna-crestere si bunele moravuri. La un loc, toate astea se cheama normalitate. Trebuie sa spun...

...de ce prefera SINISTRUL (în lipsa oricaror indicii de identitate) sa-si desfasoare partitura în imobilul cu pricina, de ce alesese exact acest moment ca sa se debaraseze de cadavru si, iarasi, de ce o facea în rate? Dar daca ar fi avut si raspunsurile, ar fi însemnat ca dosarul e rezolvat...Desi veti întâlni toate ingredientele unui roman politist captivant, de calitate, care va va tine în suspans pâna la finalul cartii, nu se poate sa nu remarc...

„Intoarcerea huliganului este o carte de memorii, dar nu doar in intelesul obisnuit al cuvintului: pentru ca pe intreg cuprinsul ei sint inserate pagini de pura fictiune, ca si numeroase elemente caracteristice speciei eseului moral. Manea stie prea bine ca a separa faptul real de fictiune e o datorie etica a memorialistului si, din acest punct de vedere, amintirile sale sint istoric si intern verificabile. Mai mult, cititorul isi da seama ca si atunci cind autorul deschide «ferestre...

Care va fi fost atitudinea celor vechi fata de cuvantul scris si cel rostit? Era ea mult diferita de a noastra sau, dimpotriva, se asemana cu ea macar in datele sale esentiale? Si daca a fost diferita, la ce se referea aceasta diferenta? Ce loc, apoi, ocupa atare atitudine in contextul general al unora dintre culturile antice? Si, in sfarsit, se poate incerca o intelegere a specificului acestor culturi si din perspectiva problemei cartii? Sunt acestea cateva intrebari la care textul de fata ar d...

Aceasta carte se refera la perioada traita de Mircea Eliade in Portugalia, ca atasat cultural, intre 1941 si 1945. Eliade venea aici de la Londra, unde fusese numit intr-o functie similara in timpul lui Carol al Il-lea. in 1945, dupa ce a fost demis de guvernul procomunist de la Bucuresti, pleaca la Paris si incepe o noua viata, aceea de exilat roman, dar si, treptat, de mare savant international. Perioada portugheza este de aceea vazuta drept una cruciala in viata sa. Mircea Eliade, ...

"E un mic cataclism, venit poate la timp, caci nu e rau sa-ti clatini din cand in cand locul tau in lume si sa-l scoti cu de-a sila din plasa deprinderilor.[...] O asemenea intamplare a fost cazul De doua mii de ani... El a scos la lumina aversiuni ce mocneau de mult in umbra, lovituri si atacuri sufocate sub un rest de indoiala, strigate si gesturi ce asteptau confuze dincolo de prea vechi, prea lenese, prea false obisnuinte. El a zguduit echivocuri amicale, a bruscat Ezitarile de sentimen...

"Razboiul pe care l-a provocat in cultura bucuresteana aparitia cartii mele De doua mii de ani... va mai dura poate multa vreme. [...] Aveam intentia sa astept potolirea lucrurilor pentru a spune un ultim cuvant in aceasta crancena poveste, de care, cu voie sau fara voie, sunt raspunzator. As fi vrut sa ascult mai intai toate vocile ce au de spus sau de tipat ceva, pentru a le raspunde o data tuturor. Imi pare rau, dar ar fi sa astept prea mult. Mi-au trebuit aproape patru ani pentru a s...

"Cam aceasta este mostenirea zonei: mici istorii insangerate, tumultuoase, abia tulburand eternul fluierat printre dinti al taranului care-si mana prin praf carul cu boi, al carui scartait obosit are insa, printr-un mister paradoxal, un ecou de parca totul s-ar petrece intr-o catedrala gotica. A trai in Balcani este plictisitor, prafuit, apatic si, in acelasi timp, misterios, tragic si cateodata maret. Exista o ordine a tuturor lucrurilor, iar in aceasta ordine Balcanii isi au locul lor: o muzic...