Carti in categoria Proza diversa

Fara sa-i dea vreo atentie, necunoscuta stranse cu putere mana poetului: — Eminescu, dumneata esti Mihai Eminescu! Te urmaresc inca din Familia. Venera si Madona e una din poeziile cele mai frumoase din cate am citit. Te admir si sunt fericita ca te cunosc. Eminescu ramase intepenit, asa ca Tancu trebui sa-l impinga din spate, soptindu-i: — Du-te, ma, si zi-i multam frumos doamnei. El facu un pas si-i saruta mana. Eugen Lovinescu - Balauca...

Oricum am interpreta ciclul Bizu, in care Acord final reprezinta momentul unei surprinzatoare schimbari de perspectiva, el nu poate fi interpretat totusi, facand abstractie de o foarte puternic resimtita nevoie de confesiune, in acesti ani, marturisita mai ales in paginile scrise despre Maiorescu. Lovinescu era mai „recapitulativ”, isi fixa datele vietii afective, intelectuale si publice, se judeca, cu alte cuvinte, mai in amanunt decat inaintasul sau, incat si afirma adeseori ca cel...

Prin definitie, memorialistica cuprindea cateva elemente restrictive, care limitau posibilitatile de transcendere, dar principalele primejdii despre care vorbeste Lovinescu la inceputul volumului I nu erau numai obiective, ci si subiective, nu priveau, altfel spus, numai materialul propriu-zis, nici chiar operatia in actualitate, ci o justificata nemultumire a scriitorului fata de posibilitatile genului. Depasirea acestor dificultati prin impartialitatea atitudinii si „purificarea prin des...

„Ce e lumea? – ce e viata?”, se intrebase Lovinescu. Amandoua vin, parca ne argumenta scriitorul o asertiune din Memorii, pe urmele mortii. Mai prozaic spus, „pestii rosii ce-si cascau lacom gurile”, din Firu-n patru si crapii „cu gurile lacome, hade”, din Acord final. In amandoua cazurile insa scriitorul insinueaza ideea de disparitie, inchiderea in sine a unei lumi autarhice si acaparatoare, a senzatiei de discontinuitate si incoerenta, ori a lipsei de...

Se impletesc in aceasta proza elemente care tin de un plan strict referential cu elemente de fictiune si de improvizatie romantioasa, in pagini usor eteroclite, dar de un eteroclitism care nu dauneaza numaidecit, ci dimpotriva, dand o anume savoare lecturii. Timpul, inteles ca si cum s-ar ortografia cu majuscula, devine personaj, mai mult chiar este un erou pozitiv, el fiind acela care individualizeaza si innobileaza zona, in curgerea sa implacabila, delimitata de intamplari de multe ori terifia...

Cu dense si savuroase volume si-a incercat Erwin Lucian Bureriu harul de prozator, folosind schita sau nuvela, proza scurta de repede ochire spre trasaturi definitorii, care descopera in fata cititorului, caractere si evenimente. Se pot cita piese in care pozeaza, regasind totodata sentimentul solidaritatii ori altele prezentand sufocarea intr-un spatiu unde adolescentul nu se poate modela. Din poza, Bureriu isi face mod de existenta, seriozitatea dispare, autorul patetizand in gesturi mai retin...

„Romanul Graffiti – o parabola a vechii contradictii teologice dintre predestinare si teodicee. O misterioasa epidemie de inscriptii vandalizeaza interioarele sediului unei companii, ridiculizand sistemul de paza. Si totusi, o paradoxala dispozitie a directorului general, echivalenta pildei evanghelice cu graul si neghina, ii opreste totusi pe angajati sa treaca la asanarea cladirii („Nu curatati mazgalelile, caci odata cu ele distrugeti si peretii. Lasati-le acolo unde sunt pa...

„Probabil ca, in timp ce dormeam, cineva ne‑a urcat in autobuz, caci ne‑am trezit in plina vesnicie. Nu era Zamolxe de fata, nici supusii sasi ai printului, dar vesnicia se lafaia acolo in voie. Dealurile transilvane usor inverzite de aerul primaverii sclipeau in bataia soarelui ca un ocean de proportii cosmice somnolent, leganat in valsul sferelor. Intr‑adevar, se parea ca Vesnicia poposeste din cand in cand acolo, ca sa‑si petreaca propriul weekend si noi o surprinsesem intr‑un...

Aceasta carte s-ar fi dorit o caseta cu pandantive de epoca. Din punct de vedere artistic, s-ar putea sa fi ramas un simplu deziderat. Cu desavarsite sigur este ca in acest sipet de hartie se ingramadeste, totusi, epoca, in ceea ce a ramas dupa ardere, si nu a devenit cenusa. In zgura rascolita cred ca se afla firicele de metal pretios, pepite de aur, sclipiri de pandantiv. Nu exista epoca sterila decat in judecatile simpliste. Unii sunt interesati sa descopere si sa expuna bolovanii de piatra s...

Ninge viscolit peste Cotroceni, orasul s-a ascuns sub zapada, un foc pitic abia palpaie in soba care nu mai izbuteste sa se incalzeasca de cateva zile bune, aripa vantului izbeste ferestrele dusmanos, lumina diminetii e de cenusa, insa eu sunt iar departe, la Slatioara, sub clapele masinii de scris se infiripa o dimineata senina, cotropita de o vipie ca un parjol, „nici paparudele nu mai au nicio putere” zice Victorita lui Usurelu iesita cu noapte-n cap in pridvor sa vada daca au ven...

Naita Lucean a murit, sunt zece ani de atunci, a murit si Gica Baraitaru si Niculae al Getii, a murit si colegul meu Milica Clipici care „am plecat, Domle Dinu, sa nu mai omor pamantul degeaba, fiindca la pamant s-a termenat, nu mai avem ce cauta, l-a luat, salut, alt serviciu, si am colindat trei judete ca sa ajung la o pensie si, uite acum, nu o pot manca de boala, am ajuns sa trec drumul dupa trei rate si ostenesc”, a murit si matusa mea Gena lui Ionel. Ce scriu eu, acum, in Iarb...

La Slatioara, romanul „Niste tarani” a trezit doua reactii absolut contradictorii. Taranii, inclusiv Naita Lucean si Petre al lui Toma carora le imprumutasem nu numai numele ci si o parte din biografie, l-au primit firesc si l-au inteles mai bine decat unii cronicari grabiti sa vada in omagiul adus de mine Slatiorenilor, pe una din primele pagini, confirmarea faptului ca povestea e un asa zis roman-reportaj-document! Pentru tarani era important ca nu minteam si ca nu inventam nimic ...

Conceput ca personaj pozitiv de catre romancierul politic Dinu Sararu, Dumitru Dumitru sfarseste prin a fi conturat ca un personaj negativ de catre romancierul realist Dinu Sararu. In 1976, in plin regim comunist, un prozator indraznea – fara a-si propune asta, poate – sa denunte viciul de esenta al comunismului: incapacitatea de a intelege viata complexa si, de aici, inghesuirea omenescului complicat in „Patul lui Procust” al principiilor abstracte si, prin asta, rigide...

Sub raportul rigidizarii criteriilor de Cadre, al transformarii Dosarului intr-un obstacol in calea antrenarii politice si profesionale a tot ce are mai bun societatea la un moment dat, regimul ceausist a cunoscut un traseu interesant. La venirea in fruntea tarii, Nicolae Ceausescu a lansat o politica de flexibilizare a criteriilor de dosar, ba chiar si de punere intre paranteze a acestuia. Treptat-treptat insa, pe masura inaintarii in cultul personalitatii, dar mai ales a ascensiunii Elenei Ce...

Un reprezentant al aripii reformiste, Niculae Mihalache, prim-vicepresedintele Consiliului judetean, ii relateaza prim-secretarului Dumitru Dumitru discutia avuta intamplator cu unul dintre tinerii ingineri, proaspat repartizat la Grupul Industrial. De sase luni, acesta „vrea sa vorbeasca si el cu cineva omeneste, si toti il trimit in audienta de la unul la altul si il asculta ca la audienta”: „Nu se mai poate, zicea baiatul, vreau sa discut si eu cu cineva serios, si observ c...

In noiembrie 1989, aparea la Editura Eminescu romanul lui Dinu Sararu, „Dragostea si Revolutia”. Celor doua volume anterioare, „Toamna rosie” (1981) si „Cei care platesc cu viata” (1986), autorul le adauga unul si ultimul, „Speranta”, incheiat la 31 iulie 1989, altfel spus, in miezul anului cand s-a prabusit comunismul si, prin asta, si lumea din trilogie, cea a activistilor de partid. Primele doua volume ale trilogiei fusesera destul de bine primi...

Mai izbutit decat Manoil este Elena, cel de-al doilea roman, aparut in anul 1862. In schitarea intrigii sentimentale, autorul a fost neindoios inraurit de romanul lui Balzac Le Lys dans la vallée. Destinul Elenei – femeie frumoasa, superioara, casatorita impotriva vointei sale, la o varsta foarte tanara, cu parvenitul postelnic George, un om „batran, rau crescut, fara spirit, fara invatatura, incarcat de defecte fizice si morale" – seamana pana la un punct cu al Henriett...

Bolintineanu este un pionier al romanului romanesc. Romanul Manoil, publicat in 1855 in Romania literara si separat in volum, era scris cu cativa ani inainte si la sfarsitul anului 1851 se afla in posesia lui Alecsandri, care urma sa-l publice in revista proiectata sa apara atunci. Asadar, dupa incercarea lui Ion Ghica (Istoria lui Alecu), scrisa inainte de 1848, dar ramasa in manuscris si care e doar o schita de roman, dupa fragmentul Tainele inimei al lui Kogalniceanu. Manoil este unul dintre ...

Parazitii / 5 Trubadurul / 73 Odinioara / 100 Susana / 105 Fata mosului / 112 Lene / 130 Din memoriile Trubadurului / 135 Boaca si Onea / 165

Mi-as dori ca ele sa fie luate de cei ce le vor citi drept niste basme altcumva, care sa-i trimita printr-un tunel al timpului in copilarie, acolo unde pitbullii existentei isi vor fi uitat pornirile sangeroase, devenind doar catelusi cu limbi trandafirii gata sa se gudure pe langa ei, implinind pilda vietilor Sfintilor Trofim si Dorimedont, a armoniei intru divinul mereu clamat in graiul dominator al ipocriziei atotstapanitoare. Ca multe din prozele care constituie carnea volumului de fata au f...