Carti in categoria Proza diversa

„Iona” este una dintre cele mai importante piese ale teatrului romanesc modern. O meditatie poetica despre singuratatea omului, libertate si destin, scrisa intr - un limbaj de o mare forta simbolica. Piesa lui Marin Sorescu transforma mitul biblic intr - o reflectie profunda asupra conditiei umane.

Istoria, intrucat explica, este o stiinta. Intrucat evoca oamenii si intamplarile trecutului, tine de poezie. Si cum cartea lui Vlahuta n-are decat aceasta din urma pretentie, cine putea fi desemnat sa scrie o istorie „pitoreasca“ a poporului roman, decat acest staroste al breslei cantaretilor nostri, a carui cea mai inalta insusire artistica este tocmai acea plasticitate a stilului, care e menita sa ne faca sa vedem oamenii si intamplarile... Si in adevar, citind aceste pagini &bdq...

Dar acum, iata, ma intorc si zic: nu-s toate nevestele venite de la bucatarie, cu capotul cel vechi pe ele si cu busmachii scalcieti in picioare. Sunt si de cele cu ameteala dupa ele. Apoi cu acelea chestia e si mai incalcita. Acum poate ca am sa spun o prostie, dar cred ca pare numai a fi asa. Anume, ma gandesc ca daca omu' n-ar sti ca are mancare buna acasa, care se cere mancata din belsug, nu si-ar mari pofta la aperitive. Si spun asemenea vorba fiindca nu-mi iese din cap zisa unui ticalos de...

Pare, desigur, o intamplare faptul ca, in culegerea de proze scurte a lui Sorin Titel, Noaptea inocentilor, un titlu cuprinde numele de Iacob, iar altul sintagma „sa urc scarile”. Dar nu mai apare intamplatoare prezenta obsesiva, in aceste proze, a unui anumit element spatial – complet strain hierofaniei scarii lui Iacob –, cu valoare de simbol profan, precum si simbolismul profan-estetic al temei din bucata Ea vrea sa urc scarile. [...] Cum in general motivele spatiale ...

Este vremea curvelor. Cele din urma, ultimele curve din istorie. Timpul lor apune curand si, tocmai de aceea, se cuvine sa le pomenim acum, inainte de a fi prea tarziu. La prima adiere a vesniciei, nu mai gasim nici amintirea lor, nici voluptatea incarcata de pacat, nici macar resentimentele celor inselati. Curand, lumea va duce o lipsa acuta de curve si, prin urmare, ne vom simti atat de singuri intr-o lume care se vede nevoita sa-si paraseasca subit ipocrizia. O lume fara curve nu reprezinta ...

In randurile ce urmeaza nu caut sa infatisez personalitatea autorului acestei povesti vitejesti, cum o numeste dansul, a carei a treia tiparitura se prezinta acum cititorilor, dupa cererea lor staruitoare, cum nici nu voi face vreo pretuire sau judecata asupra cuprinsului ei. Cele ce aveam de spus asupra tatei le-am spus in ale mele Marturisiri, iar cat despre pretuire, ea este aratata de insasi nevoia ce a fost de a da la iveala aceasta noua tiparitura. Ceea ce urmaresc prin randurile de fata e...

Tata Minca – scrie Frederic Lefevre, redactorul sef al lui „Les Nouvelles Litteraires” – este o carte mare, o tulburatoare poveste de dragoste, dureroasa si care se inrudeste cu Nerantula. Panait Istrati, bard al prieteniei, se revela in aceasta carte poet al dragostei subtile si profunde. (…) Plenitudinea acestei povestiri a marelui scriitor este fructul minunatei aliante a trei calitati fundamentale ale unui artist: omenie, candoare, poezie. La ora, cand se vorb...

CUPRINS Amintiri din timpurile Unirei Ancheta literara Zile traite Catrintas Din „Junimea” O baie in Marea de Nord Cetatea Neamtului Impresiuni de calatorie Cum am inceput a scrie Ciubucul logofatului Manole Buhus Jubileul Convorbirilor Literare (1906) La mormantul lui Mihail Kogalniceanu Bogdan Petriceicu-Hasdeu...

Eram un pusti cand am inteles ca exista un loc in care Dumnezeu imparte darurile sale din categoria inefabilului, dar noi copiii chiar ne asteptam la ceva palpabil! Un pumn de coliva in care puteai avea norocul sa gasesti si o bomboana – iata cea mai buna „prajitura” din Balcani, nu ma voi rusina sa recunosc... Matur, pe urmele unor maestri ai „interpretarii”, am putut pricepe ceva de ordinul simplitatii absolute: crestinismul a lichidat cu pattern-ul „tapulu...

Fantezia grandilocventa strabatuta subteran de o reala neliniste si de un instinct de migratie si de nostalgie, sustinuta, mai ales, de o retorica si de o muzicalitate externa, a facut din Ion Minulescu un poet funambul, dar original, si din atitudinea sa, o atitudine de noua orientare; tradusa in proza, adica fara sprijinul expresiei poetice si a muzicalitatii exterioare, aceeasi fantezie s-a realizat intr-o inacceptabila literatura de verva, de proza, in care singularitatea, de altfel cu remi...

In grupul fantezistilor poate lua loc si Ion Minulescu, atat prin nuvelele extraordinare ale unei etape mai vechi, cat si prin contributii mai recente, cum este romanul Rosu, galben si albastru, 1924, povestind imprejurari din vremea razboiului trecut, in care temperamentul sau jovial si fantast, complacandu-se in atitudini cinice, ajunge sa-si dea deplina expresie stilistica, prin imagini care doresc sa injoseasca aspectele pe care le evoca, sa le prezinte in latura lor ridicola sau triviala si...

Judecand dupa efecte, unii ar putea alatura pe Minulescu lui Toparceanu, insa apropierea este gresita. Umorul lui Toparceanu provine din caricare si imaginatie si dintr-o lipsa de elan liric, in vreme ce Minulescu e serios. Excesul de seriozitate intr-un limbaj prea pitoresc, firesc iar nu cautat, produce zambetul. Minulescu e un Villon al cafenelii, vibrant, plin de imaginatie si de simt artistic, incapabil de a iesi din tagma lui si din dialectul lui, in care traduce toate subiectele lirice, c...

Corigent la limba romana insoteste pe povestilor, care e insusi autorul, nedisimulat, de la ivirea sa in lumina — si chiar mai dinainte, in inaintasii sai – pana in anii care preceda razboiului; de aici, sub numele Mircea Baleanu, acelasi erou strabate in continuare experienta tragica a anilor de razboi, pana la intoarcerea in Bucurestii de unde fusese izgonita armata de ocupatie. Confesiunea romaneasca se opreste aici, la un moment al formatiei scriitorului, cand aceasta trebuie soc...

I. Minulescu a purtat steagul simbolismului cu succes. Poezia sa a putut deveni populara; a fost parodiata si imitata si, in genul ei, n-a putut fi depasita. Pornita de la suprafata sufletului, ea s-a inaltat in acorduri largi si zgomotoase, cu violente de imagini si de cuvinte, cu atitudini si indrazneli, incarcata de toate semnele exterioare ale simbolismului si ale modernismului formal, cu mistere usor de ghicit, colorata, laudaroasa, voluntar perversa si, mai presus de toate, retorica; i-a f...

Romanul Corigent la limba romana isi plaseaza toate, sau aproape toate, episoadele in descendenta sau ascendenta poeziilor autorului sau. Viata in cadrul patriarhal al Slatinei, vacantele in „patuiagul” de la vie, coloritul toamnei de acolo, cadentele si armoniile folclorului invocat, se pot urmari in romantele poetului. Fara declaratii directe, episoadele vietii prefigureaza, sau explica substanta versurilor, rosturile traditiei, ale amintirilor, prezenta citadinismului si persiflar...

Ciudatul, schimbatorul, imprevizibilul, argintul viu Petre Simaciu parea construit anume pentru a demonstra relativitatea absoluta a termenilor "frumos" si "urat" aplicati barbatilor. Daca-i comparam cu intruchiparea frumusetii perfecte, numita Rudolf Valentino, pe un Belmondo - cu nasul sau cam turtit si borcanat, cu buzele sale groase - sau pe un Bogart - uratelul superb din cea mai frumoasa poveste de dragoste filmata vreodata, Casablanca - ambii si altii ca ei sunt sau par niste urati. Dar o...

Astazi, o lume intreaga striga, ca gorjanul Tudor din Vladimir: Dreptate! Indrumare pe calea cinstei! Insa, chiar astazi, putini oameni au ajuns sa aiba acea judecata sintetica, ce deosebeste pe pandurul roman de multi dintre reformatorii sociali. Caci el nu era un rasturnator de icoane, nu vroia inlocuirea ocarmuirii prin... nimic; era, dimpotriva, gata sa recunoasca si sa asculte orice stapanire, – doar avea si el fire de stapanitor, – dar cerea ca stapanii sa fie vrednici de inalt...

Anton Holban a scris doua piese de teatru, dintre care una (Oameni feluriti), la varsta de 19 ani. E. Lovinescu crede ca este, poate, „cea mai buna lucrare a lui Anton Holban”. Piesa are, dupa cat se pare, o motivatie autobiografica. Ortansa, fiinta singuratica si delicata, nu se intelege cu Jean, sotul, un militar brutal si mitocan. Coca, fiul, isi uraste tatal, dar mai tarziu, cand creste, reia gesturile tatalui disparut. Ortansa, terorizata de sot, incepe sa fie terorizata acum de...

Cartea de fata e o suita libera de fise epice - notatii pline de culoare si forta evocatoare, lipsite de preocuparea pentru individualizare sau tipologie, cu personaje-pretext pentru o atmosfera sufleteasca ce se vadeste a fi proiectia unui eu fara nume. Toata proza lui Sorin Titel tinde irepresibil spre imperfectul etern al amintirii. Fiecare povestire in parte, daca nu se confunda cu o retrospectiva, este o asteptare a ei infiorata de placere. Ceea ce la multi autori este prezenta intamplatoa...

Opera lui Sorin Titel este asemenea celei bacoviene, simpla si complexa, la indemana si plina de un rafinament care scapa oricarui avant analitic doar ambitios. La fel ca in cazul poetului care si-a spus siesi si posteritatii ca, iata, veacul l-a facut atat de cult incat priveste peste semeni si aici, cu toata cultura mare a lui Sorin Titel, un ceva de nepovestit (doar) cu uneltele obstesti ale hermeneuticii, ni se impune. I-as spune acestui ceva: drum catre a-culturalitate; nu stiu daca acesta...