Sunt unii care, atunci cand un poet tipareste proza, cauta semnele poematicului, ale unui discurs liric originar din care vor fi provenit stilul, dar si substanta si modalitatile ei de explorare. Poezia nu ii e straina prozei, dar nici nu i se substituie si, cu atat mai putin, se supune unei relatii de tip cauza efect. Cand izbandeste estetic, prozatorul este altcineva decat poetul, nu-l repudiaza, ci il pune in conservare". Se intampla acest lucru, de la Eminescu, Arghezi, Blaga, pana la Mircea...