Carti in categoria Proza diversa

Florea Burtan traieste prin si pentru poezie. Apropierea lui de proza vine tot din nevoia de poezie. Poezia lumii in care a vazut lumina zilei, vazand, mai apoi, in anii prea repede trecatori ai copilariei, intamplari si oameni ce s-au mutat, odata cu curgerea timpului, din viata reala in memoria inimii sale. Singurul loc in care au ramas vii, fiindca, altfel, s-au dus de pe lumea aceasta, intamplarile, in negura uitarii, oamenii, pe Dealul Lacrimilor.Povestirile din cartea de fata sunt marturii...

Nicaieri in alta parte nu e loc mai bun pentru readucerea in atentie a argumentului Fagarasanu in complexul declararii publice a nebuniei lui Eminescu. Reiau texte publicate separat, actualizand informatia, doar cu unele mici interventii, pentru a nu mai complica. Se va vedea cum „moartea civila”, aceasta sanctiune a vremii lui Eminescu, l-a atins si pe acest prieten al sau, inginerul Nicolae Fagarasanu, dar chiar si pe I. C. Bratianu, primul ministru al tarii, si pe Lascar Catargiu,...

Sa recitim ce scria Eminescu in „Timpul” din 25 ianuarie 1878: „Drepturile noastre asupra intregii Basarabii sint prea vechi si prea bine intemeiate pentru a ni se putea vorbi cu umbra de cuvint de onoarea Rusiei angajata prin Tratatul de Paris. Basarabia intreaga a fost a noastra pe cind Rusia nu se megiesa cu noi, Basarabia intreaga ni se cuvine, caci e pamint drept al nostru si cucerit cu plugul, aparat cu arma a fost de la inceputul veacului al patrusprezecelea inca si pina...

Daca aceasta-i menirea unei bune administratii, ce se intimpla la noi? Se intreaba publicistul: „Se aleg patriotii care n-au cu ce trai si care in viata-le au facut cele patru clase primare, invingind cruzimile abecedarului si se populeaza cu el subprefecturile, primariile si prefecturile si tot mai avem pretentia de-a administra? O asemenea administratie e mai rea decit nici una. Inainte cel putin nu exista aceasta ramura a administratiei statului; individ si comunitati erau avizate a inl...

Fiecare sat cu vesnicia lui!Vesnicia din satul meu era de mult nascuta cand am aparut eu pe lume. Mi-ar fi placut sa fiu de aceeasi varsta cu ea, sa ne jucam impreuna, dar n-avusesera nici macar bunicii mei norocul acesta si, din cate stiam, nici bunicii lor.Nu-i dadeai insa varsta pe care o avea. Parea sa ramana mereu tanara. Vesnicia nu imbatranea deloc, spre deosebire de oameni, care faceau asta tot timpul.Chiar din cauza timpului li se intampla sa imbatraneasca. Mai bine zis, a faptului ca e...

...In proza, Topirceanu ramane un memorialist, de mare clasa in Pirin-Planina, un evocator al plaiurilor copilariei: al expeditiilor cinegetice. Povestirile vanatoresti, pigmentate cu umorul specific (Amintire, Intr-o dimineata de primavara, O goana la Cucuteni), ca sa nu mai vorbim de Insemnarile de la Turtucaia si din captivitate, sunt mai intai documente umane, care acuza autenticitatea reportajului. Scriitorul prefera sa realizeze faptul de viata trait, la care a participat el insusi. De ai...

Talentul lui Mihail Sebastian este de a sensibiliza teatrul din epoca lui si de a-l face accesibil marelui public (tinta oricarui dramaturg autentic) printr-o infuzie, nu de concepte, ci de reverie, sentimentalitate romantica intr-un moment in care romantismul devenise desuet. Intr-un cuvant, a sensibilizat discursul dramatic obligandu-l sa-si asume reveriile, melancoliile si lirismul individului care cauta fericirea si de cele mai multe ori n-o afla. EUGEN SIMION

„— De ce ti-e frica, Leonard? interveni Robert, calcandu-si propriul consemn al tacerii.— Nu stiu. De tot, de orice. De ce e in afara mea, dar si de ce e in mine.— N-ai incercat sa decelezi sursa?— Ba da. Ba nu… Poate are un miez frica asta, un focar. Intuiesc asa, vag – dar si foarte acut – ca daca ma apropii mai mult de el, pur si simplu, ma dezintegrez.— Spune, spune!… il indemna Robert.— Punctul acela e pretutindeni. Inclusi...

„Ar fi meritat sa incerce o trecere in revista, cat de cat sistematica, a acestei dimensiuni a trecutului. Dar nu gratuit, ca sa-si ocupe timpul, sau ca o indeletnicire de batran maniac, ci pentru a intelege ce-i oferisera lui aceste institutii publice, si de ce i se impun ele in amintire, ca o sfera incarcata de secrete, venind atat de la varsta adolescentei, cat si de mai tarziu, cand sufletul tanjea dupa acea naiva, utopica beatitudine a Edenului....

„De ce plecase Dana? Gasi doar doua explicatii, ce oscilau ca doua talere intr-un cantar. A plecat, presupunea, pentru a-si rezolva propriile probleme de viata, si aceasta ipoteza aducea totul la nivelul deplinei normalitati. Aceasta il facea intelegator, tolerant, indulgent, ba chiar favorabil. Cealalta ipoteza anula insa complet rationala constructie, cu efectele ei benefice asupra sinelui, si deschidea un fel de cutie a Pandorei. Aceasta suna asa: „Nu! A plecat pentru a ma pedepsi...

O autoare care si-a facut mana scriind romane „policier, Eliza Roha, trece spre romanul caleidoscopic cu perspective sociale, deschis spre intregul spectru problematic al narativei, inradacinate in prezentul relativ, care se raporteaza fie la revolutia din 1989, fie la anul apocaliptic 2000. Realitatea devine un univers foarte complex si multisemnificant, iar genul detectivistic acorda adancime si expansiune plurisemantica.Autoarea si-a creat propriul univers detectivistic (mediu, personaj...

Nicolae Vacaroiu, fostul premier al Romaniei intre 1993 si 1996, face dezvaluiri incendiare despre presiunile infernale pe care Fondul Monetar International, Banca Mondiala, dar si Uniunea Europeana le fac asupra autoritatilor romane de la cel mai inalt nivel pentru a le fi pusa Romania la picioare, despre mecanismul complex si extrem de eficient prin care tara ajunge o colonie dispusa sa inghita orice, sa rabde oricat. Vorbeste si despre tradare, iar printre randuri pot fi identificate figurile...

„Realiza ca exista o ramificatie sangvina din care face parte fiecare creatura umana. Ii veni in minte notiunea de arbore genealogic, dar o considera nesatisfacatoare, nedefinitorie pentru increngatura biologica din care face parte insul. Nu era vorba de o seva oarecare, acea apa chioara la care sunt conectate radacinile si crengile unui copac. Prin oameni circula un anumit flux specific ce determina insasi personalitatea. Sangele e flacara ce arde in retorta anatomica si spirituala, fulge...

„Devenise un cascador plonjand de pe varfuri alpine direct in prapastia inspumata a oceanului, tragatorul singuratic aparut din neant ca sa starpeasca o fojgaiala patibulara. Isi indeplinise misiunea de garda de corp infailibila a unui important politician, pe care se hotarase sa-l salveze cu orice pret, afirmandu-se ca exterminator al raului politic. Ii vedea obrazul taiat in piatra, privirile acrilice, scarba de pe buze si din cuvinte, si ii auzea vocea harjaita precum o roata grea pe pi...

„Descopereau ca traiesc ceva similar iubirii, fara a fi, de buna seama, iubire. Isi vin in intampinare cu gingasie si tandrete, si cu o enorma dorinta de a surprinde un strop de fericire in ochii celuilalt. Fraternizeaza in reproducerea ritualului iubirii. Prin urmare, iubire sintetizata in laborator – ca o serie de substante tamaduitoare menite sa salveze oameni aflati in suferinta. Iubire, ca panaceu al bolilor de decrepitudine, al singuratatii de senectute, al slabirii imunitatii ...

— Domnule Detectiv, eu trebuie sa plec in Romania, as vrea sa stiu ca fiul meu, Emil, este in afara de orice pericol si orice banuiala. Nu a facut nimic din care sa reiasa vinovatia sa. Nu cred ca incalcati vreo cutuma sau vreun ordin daca imi spuneti ce v-am rugat. Nu de altceva, dar sunt foarte bolnav si nu-l voi mai vedea niciodata... nu vreau sa va impresionez cu asta, apelez, nu la mila ci, la intelegerea dumneavoastra!— In timpul unei anchete nimeni nu poate garanta nimic, vret...

Umanitatea aceasta, imaginata de Florin Anghel Vedeanu, traieste clipa, dezinteresandu-se, practic si spiritual, de orice i-ar putea impiedica trairea plenara a clipei evanescente. Fara cerebralitate, fara preocupari de spiritualitate, instinctuali si epicurei, acesti oameni privesc viata din perspectiva unei eternitati de-o clipa. Pacatul, pedepsele, rasplata intra in aceasta simpla filosofie de viata. Nu exista preocuparea de a orienta viata pe un drum visat, gandit si proiectat mental, idea...

Exista in Marsul invalizilor, noul roman al lui Florin Anghel Vedeanu, o mare voluptate de a povesti, placere concurata doar de dorinta constructiei epice, in care se amesteca realul si fantasticul, ceea ce duce naratiunea pe taramul mitologiei. Ca in epopee, planul real al oamenilor, cu viata lor pamanteasca, intre limitele precarei conditii umane, este dublat de unul sacru, divin, in care Dumnezeu si Sf. Petru privesc, contempla, dirijeaza, vegheaza, de sus, mersul vietii/lumii de jos, care a ...

Degeaba; timpul trece si oamenii se prefac. Se stricase fata si nu mai putea sa stea, ca mai-nainte, zile-ntregi, cu copiii, cu gastile, cu ratele si cu gainile numai. Apoi de cand s-a dus la moara, n-a auzit, ce-i drept, nici o vorba buna de la nimeni, dar nici ocari si ghionturi n-a mai mancat, iar ca stapana la casa ei, facea ce voia, se scula si se culca cand ii venea, manca ce-i placea, si-l schimba traiul bun pe om. Lasa ca nu mai era tot atat de bondoaca ca mai-nainte si se saltase la tru...

Tras, impins, manat de ghionturi, s-a pomenit in lume; si viermele se zvarcoleste si el cand il calci. Daca nu putea sa dea cu pumnul in fata celui ce-l lovea, scrasnea din dinti, se punea la panda si lovea din dos. Minciuna si obraznicia sunt si ele arme omenesti, si multe poate sa faca omul cand nimeni nu-l vede. Era dreptatea pe care si-o facea el insusi, daca fura ori strica, unde altul cade in banuiala; si tot numai dreptatea si-o facea daca varsa ciorba pe care n-o putea manca, ori rupea i...