Eugen Lovinescu

Eugen Lovinescu (n. 31 octombrie 1881, Falticeni – d. 16 iulie 1943, Bucuresti) a fost critic literar, istoric literar si teoretician al modernismului, una dintre cele mai influente figuri ale culturii romane din prima jumatate a secolului XX.

A studiat la Universitatea din Bucuresti, iar ulterior si-a continuat formarea la Paris, unde si-a sustinut doctoratul. Activitatea sa intelectuala a fost orientata spre sincronizarea literaturii romane cu cea occidentala, promovand ideea ca evolutia culturala trebuie sa urmeze modele moderne europene.

Este fondatorul cenaclului si revistei Sburatorul, un nucleu esential al modernismului romanesc, unde au debutat sau s-au afirmat numerosi scriitori importanti. A sustinut autori precum Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu sau Ion Barbu, contribuind decisiv la impunerea unei noi directii literare.

Opera sa critica este vasta, cea mai importanta lucrare fiind Istoria literaturii romane contemporane (in mai multe volume), in care analizeaza evolutia literaturii romane din perspectiva modernismului. De asemenea, a publicat volume de memorii, eseuri si critica literara.

Eugen Lovinescu a fost un sustinator ferm al autonomiei esteticului si al modernizarii culturii romane, fiind considerat unul dintre cei mai importanti critici literari din istoria literaturii romane.