„Ma simteam exclus, ca intotdeauna, din lumea colegilor mei. Ma obisnuisem cu gandul ca nu putea exista pentru mine decat un singur viitor: o mansarda cu un scaun, o masa si un pat unde aveam sa putrezesc toata viata - scurta, de cel mult patruzeci de ani - scriind un roman nesfarsit si ilizibil, pe care-l vor gasi dupa moartea mea, langa mine, putind a cadavru, dar in care ar fi fost Totul, tot adevarul despre existenta si inexistenta, intreaga lume cu toate detaliile ei si cu sensul ei h...