Am inceput sa citesc povestirile Andrei Samson intr - o sambata seara si le - am continuat duminica, intr - o atmosfera vesperala, pentru a le incheia luni. La finalul cartii am facut o constatare simpla: indiferent de ziua lecturii, efectul ei ramane acelasi - unul duminical -, prin tihna si calmul pe care le inspira.
Constructia textului, cinematica si senzoriala, are toate ingredientele specifice realismului magic: densitate poetica, elemente supramundane, mister atent dozat, curgere muzical...
