VIS VERTICAL
Doamne, cum este posibil?
Sa fiu, oare, fericit?
Ratacesc prin Cai Lactee
Dinspre zori spre asfi ntit!
Treaz ori de adorm, imi pare
Ca, mereu, e ’naltul vis
Care ma arunca, simplu,
Pe versanti din Paradis…
Simt ca toata omenirea,
De la Facere incoace,
E doar un decor prozaic,
Care face si desface,
Cand, pe scena mea interna,
Pasii ei rasuna plin,
Tot privind, fara oprire,
La siajul sau divin…
Toate stelele mi-asculta
Monologul despre dor,
Stran...
