Carti in categoria Memorialistica

Traducere din engleza si note de Raluca Mihesan si Adina CobuzSan Francisco Chronicle Best Book of the Year 2018Anne Gisleson si-a pierdut surorile gemene, si-a vazut casa distrusa de uragan si a fost martora la sfarsitul tatalui ei, rapus de cancer. Alaturi de Brad, sotul ei, descopera ca si prietenii lor trec prin aceleasi crize si incearca sa faca fata acelorasi traume: moartea celor dragi, casnicii cu probleme, conflicte cu copiii, cariere nesigure.Impreuna alcatuiesc un „club de lectu...

„…La mine vine multa lume. Eu insa nu le fac nimic, decat stau de vorba cu ei, ii indrum – si cand pleaca spun ca au fost schimbati, si atunci ei ma considera facator de minuni.“ — ARSENIE BOCA, declaratie din dosarul sau de Securitate„Arsenie Boca. Cine este acest om care da sens si speranta atator vieti deznadajduite? Este cultul lui o vasta operatiune de marketing religios, si-atat? Are viata lui datele recognoscibile ale vietilor de sfinti ai crestinatati...

„Jurnalul meu este pielea mea de rezerva. E un invelis magic, scriptural. Din cand in cand pielea adevarata ma apasa ca un costum greoi de scafandru. Atunci mi-o scot si imbrac acest tatuaj de cuvinte. In el respir liber, in el pot atinge, in fine, cerul cu palma.”

Selectie, note si prefata de Catalin Cioaba si Ioan MilicaA-l descoperi pe gazetarul Eminescu inseamna a trece peste cateva obstacole nevazute. Mai intai, faima sa de poet, care ne ispiteste sa credem ca tot ce a avut de spus a scris doar in vers. Apoi, varietatea deconcertanta a textelor publicistice, care-l descumpaneste pe cititorul de azi, parandu-i-se ca se pierde in noianul de relatari ale unor scene dintr-un alt veac. Se simte oare in ele spiritul lui Eminescu? Pe de alta parte, prea ades...

„Sunt entuziasmat de aceasta carte. O consider un document teribil de impresionant si-o opera de arta admirabila. Elena si Cosmin sunt eroii mei. Rareori am admirat, am respectat si-am invidiat mai mult pe cineva. Spre deosebire de noi toti, visatori si exploratori de birou, ei au avut curajul sa renunte la o viata comoda, cu salarii mari si cariera asigurata, ca sa plece intr-o aventura pe care noi, ceilalti, nu ne-o putem imagina decat in romane sau in filme. Viata lor de-a lungul ultimi...

„Nimeni nu poate spune cand alege cineva sa nu mai traiasca pentru ca viata i-a fost trasa prea jos. Nimeni nu poate spune cand anume o societate, acumuland o cantitate de disperare, scarba si revolta incompatibile cu pofta minima de viata, isi atinge punctul ei de fierbere. La noi, la romani, lucrul acesta e cel mai putin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a ramas pana in clipa de fata un mister. Romanii numesc «minune» o reactie colectiva pe care nimic n-o preves...

„Citind aceste pagini, mi-am dat seama ca am tacut bine atatia ani de zile. Neputinta de a ma exprima m-a facut, desigur, nefericit, dar ceea ce pana acum m-a impiedicat sa vorbesc liber a fost tocmai «sentimentul constient al insuficientei personale».Veninul strans in mine nu atinsese concentratia necesara pentru a deveni leac. Eram pur si simplu necopt. A trebuit sa cunosc spaima carnii si lehamitea ultima a sufletului, sa ma desprind de oameni care plecand au luat parti din ...

„Priviti cu atentie mai intai harta prietenoasa a acestei calatorii. Abia apoi parcurgeti, impreuna cu autoarea, o experienta pe cat de palpitanta, pe atat de excitanta pentru minte si pentru nepretuita endorfina a libertatii. Trei fire sunt de urmarit si, la nevoie, puteti alege intre ele. Unul e cel al notelor de calatorie la cald si la persoana intai acut, ca sa zic asa. Sunt marcate in italice. Sa nu ratati zigzagul fin al nelinistilor Sabinei Fati, lasat la vedere cu parcimonie. Al do...

Cum a fost omul Eminescu? Cine, daca nu contemporanii lui, ar putea raspunde la aceasta intrebare?Unii l-au cunoscut pur si simplu, altii i-au fost prieteni nedespartiti. Cu totii ne spun cate o poveste, iar povestile lor adunate laolalta spun, intreaga, povestea vietii lui. La capatul ei, dincolo de cliseele cu care ne-am obisnuit, apare un om care stia ca nimeni altul, in anii tineretii, sa se bucure de viata, dar care, ca nimeni altul, a indurat apoi calvarul ei.De aceea Eminescu face parte d...

Uneori, editorii publica un autor „fara nume“ pentru ca au incredere in calitatile cartii lui. Sau invers, publica o carte proasta doar pentru ca autorul „are nume“. Insa visul oricarui editor este sa aiba, simultan, o carte buna si un nume de autor cunoscut. Jurnalul actritei Oana Pellea, descoperit si prezentat acum cititorilor de criticul literar Ioana Parvulescu, e un astfel de vis.„Draga Oana, m-a uimit sa gasesc in notatiile tale lucrul pe care numai scriitori...

„Cine dintre domniile voastre nu-si aduce umilitor aminte de lungile, terifiantele cozi la feluritele «alimentare» ale ceausismului? Ore in sir de stat in zapada sau vipie pentru doua sticle de lapte sau de bere, pentru ratia de zahar si ulei, pentru pipote, maruntaie, gheare, unt, sapun, vata, pasta de ras, chibrituri sau hartie igienica, pentru kilogramul de carne sau branza schimbat apoi pe faina si orez, malaiul dat pe o cutie de nes, ciorapii de dama oferiti contra unui ca...

„Sensuri ascunse, ce ar putea sa fie formulate in chip abstract, nu se gasesc in poezia mea, decat ca alunecari, pe cari insumi le condamn. Toate sensurile tin de domeniul unei sensibilitati metafizice, ce coboara in adanc si vine in adanc, ele n-au confinii cu intelegerea filozofica discursiva. ...In poezia mea sunt frecvente si motivele mitice, chiar teologice. Dar de aceste elemente uzez in chipul cel mai liber, ca mijloace de expresie poetica. Motivele nu sunt tratate «dogmatic&r...

Editie ingrijita, studiu introductiv si note de Claudiu Secasiu Prefata de Michael Virgil Solomon Virgil Solomon (1894–1972), medic de formatie, a fost delegat la Adunarea Nationala de la Alba Iulia (1918), deputat, ministru, secretar general adjunct al Partidului National-Taranesc si un apropiat al lui Iuliu Maniu. A fost urmarit de Siguranta inca din 1937. Dupa instalarea comunismului, a fost intemnitat fara proces la Jilava, Pitesti, Aiud, Ocnele Mari si Sighet (1947–195...

Postfata de Raluca Bejenariu si Teodora Popescu „Se crede ca scrisul e cathartic, dar istoria literaturii, inclusiv cea romaneasca, e plina de suferinzi si sinucigasi. Cu toate acestea, nu am invitat sa contribuie la acest volum scriitori: pe de o parte, pentru ca ei au deja la indemana instrumentele (si obisnuinta) scrisului; pe de alta parte, pentru ca mi s-au parut mai interesante imaginarul bolii si limbajul celor care indeobste nu se exprima pe sine, in artele lor, neaparat cu aj...

„In 2016, in jurul Marii Negre am vazut aproape peste tot militari, iar in spatele atmosferei relaxate, pe care o intalnesti in general in porturi, am simtit precipitare si neliniste, de parca zilele bune se apropie de sfarsit, daca nu cumva s-au terminat deja. Aceasta mare capricioasa, aflata intre lumi, parca mereu nervoasa si greu de stapanit, este un loc al nesfarsitelor dispute, al nemultumirilor ascunse si al strategiilor razboinice. Perioadele de aparenta liniste n-au fost lipsite d...

„Am cunoscut si boieri destramati, din care nu ramasese decat ambalajul. Dar pot invoca o sumedenie de motive pentru care «boieria» lui Neagu Djuvara imi impunea. Mai intai, eleganta sa. Modul ingrijit de a se imbraca, de a se purta si de a vorbi. Toate, cu firescul nobletii innascute, fara afectare, fara ornamentica de parada. «Boiereasca» era si capacitatea lui Neagu Djuvara de a se misca plin de gratie pe granita subtire dintre cuviinta si inavuabil. Stia sa fie ...

Fiecare distanta strabatuta de privire in adancul cer e strabatuta catre ceva care, fata de clipa aceasta, este mereu mai vechi, s-a petrecut mai de demult, mereu mai de demult, de la odinioara pana la cel mai vechi odinioara. Jur-imprejur privirea noastra se cufunda in trecut, pana foarte departe, pana la niste lumini atat de vechi cat tineretea lumii.

Bucuresti, un oras care, cu o vasta experienta a mutilarilor de tot felul, a trait incercand neobosit sa iasa din agonie. „Crescut in mijlocul campiei Baraganului, vara potopit de arsita si iarna batut de crivat, lovit pe neasteptate de cutremure dintre cele mai rele, inecat periodic de apele Dambovitei, mistuit de incendii si, pe deasupra, atacat din toate partile de cuceritori lacomi, Bucurestiul a fost o asezare greu de gospodarit, care a propasit incet, dand adesea inapoi ori inai...

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresioneaza prin intensitatea pe care o imprima literei, o intensitate care consuma si il consuma, intr-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atat de strans legate, alcatuiesc textul unei declaratii de dragoste d’outre-tombe, punctand, in marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeti. Exista aici o geografie personala, careia forta evoca...

Roman fiind, Radu Vancu are «sapte vieti in pieptu-i de arama». Asa si nu altfel i se explica frenezia debordanta a zilei si a clipei. Al doilea volum din Jurnalul lui este, fara sa ma tem de cuvant, hipnotic. Si ai impresia, citind, ca Radu Vancu tocmai a castigat un pariu cu supranaturalul. E mereu febril, ocupat si preocupat. Nu mai are mult pana sa cocheteze cu ubicuitatea. In geografia lui afectiva atrag atentia doua capitale: VancuVer si (San) Sebastian. Langa ele, pe aceeasi h...