Carti in categoria Memorialistica

Am uitat totul. Am plecat de mult de pe acele meleaguri si am murit… Pe un perete am o icoana veche cu Hristos, simbolul credintei care m-a ajutat sa traversez toate greutatile si m-a adus in New England, avand taria de a incepe sa traiesc din nou. Da, sa traiesc din nou, caci, dupa ce am parasit casa care a fost pentru mine mereu Romania, m-am simtit ca un mort. Grele nu erau imprejurarile in care ma aflam, ci simplul fapt ca trebuia sa traiesc. (...) Nu stiu daca va puteti inchipui cum...

onicarul a facut insemnarile ce urmeaza – in mare parte autobiografice – pe cand se afla in iad, mai intai ca fugar si detinut la Jilava, iar apoi la munca de jos, timp de 17 ani. Localizarea actiunii in Germania a fost, evident, impusa de pretentiile regimului politic de atunci ca iadul de acasa era rai. Editorii si cititorii au inteles la vremea tiparirii, in anul 1970, alegoria. Se pare ca au inteles‑o si cenzorii, dar au admis publicarea cartii pentru ca le‑a placut pana si ...

Cartea dr. Galina Raduleanu evoca momente din activitatea Spitalului Clinic de Psihiatrie „Profesor Doctor Alexandru Obregia”. Cum, in acea perioada, am colaborat indeaproape cu domnia sa, am citit acest jurnal cu atentie si cu o justificata curiozitate. A fost prilej pentru multe surprize si reamintiri. Autoarea are talent nu numai literar, dar si istoric-documentar. Un ilustru predecesor, dr. C. Belciugateanu, mi-a spus odata: „Spitalul asta e o moara perfecta, nu poti schim...

Nimic nu este mai edificator pentru vietuirea crestineasca decat marturia unei credinte traite, modelul viu al celor care mai inainte de noi au intruchipat idealul vietii in Hristos. Cartea de fata reprezinta un dar nepretuit si o intarire duhovniceasca, intrucat ne aduce aproape figura stralucita si sfanta a staretului aghiorit Gavriil Dionisiatul (1886-1983). Supranumit „staretul secolului al XX-lea”, parintele Gavriil a fost o personalitate deosebit de complexa: monah desavarsit, ...

Maria Pasc de vorba cu lisabeta Patuleanu, Mihai Sarbulescu „Gheorghe Berindei in dialog cu Seniorul” nu este o biografie, ci un drum de apropiere. Trei voci se impletesc in incercarea de a-l intelege pe artistul Gheorghe Berindei. Asa cum a fost: smerit, temerar si senin. Un om pentru care pictura nu era o profesie, ci un drum al mantuirii. „Caci noi umblam prin credinta, nu prin vedere.” (2 Corinteni 5:7)

Am uitat totul. Am plecat de mult de pe acele meleaguri si am murit… Pe un perete am o icoana veche cu Hristos, simbolul credintei care m-a ajutat sa traversez toate greutatile si m-a adus in New England, avand taria de a incepe sa traiesc din nou. Da, sa traiesc din nou, caci, dupa ce am parasit casa care a fost pentru mine mereu Romania, m-am simtit ca un mort. Grele nu erau imprejurarile in care ma aflam, ci simplul fapt ca trebuia sa traiesc. (...) Nu stiu daca va puteti inchipui cum...

Cronicarul a facut insemnarile care urmeaza – in mare parte autobiografice – pe cand se afla n iad mai intai ca fugar si detinut la Jilava, iar apoi la munca de jos, timp de 17 ani. Localizarea actiunii in Germania a fost, evident, impusa de pretentiile regimului politic de atunci ca iadul de acasa era Rai. Editorii si cititorii au inteles la vremea tiparirii, in anul 1970, alegoria. Se pare ca au inteles-o si cenzorii, dar au admis publicarea cartii pentru ca le-a placut pana si lo...