E normal sa vrei sa te simti in siguranta. Afla cum sa ai grija de tine acasa, cand esti pe afara si in mediul online, cu ajutorul unui ghid prietenos care iti arata cum sa devii mai increzator in fiecare zi.
Fii propriul tau erou. Cand stii cum sa eviti pericolul, te simti liber sa te joci, sa explorezi si sa impui limite sanatoase. Cartea te ajuta sa recunosti semnalele importante si sa iei decizii bune acasa, pe strada, la plaja, pe bicicleta sau online.
Vei invata pasi simpli – opreste-te, gandeste-te, alege – ca sa ai grija de tine si de cei din jur. Povestile in benzi desenate, cu personaje care-ti seamana, iti arata situatii reale si cum sa le gestionezi cu calm si curaj. Siguranta nu inseamna frica, ci incredere. Vei gasi sfaturi clare si usor de urmat: unde sa te joci si cand sa ceri ajutor, cand sa traversezi si cum sa inoti… si multe altele.
Recenzii pentru seria Copii increzatori:
"La noi acasa, fiecare seara era un mic camp de lupta – crize, lacrimi, usi trantite. Dupa ce am citit impreuna povestile cu benzi desenate, Ana m-a surprins spunand: ?Sunt nervoasa, dar o sa respir si ma calmez?. N-am mai auzit niciodata asta din gura unui copil de 7 ani. Am simtit ca am primit un cadou imens: liniste si echilibru.” - Ioana, mama Anei (7 ani)
"Nu sunt genul de parinte care crede in miracole, dar trebuie sa recunosc ca aceste carti au schimbat ceva esential. Vlad isi risipea toti banii de buzunar pe dulciuri, acum are un plan pe caiet, face liste si pune deoparte pentru bicicleta visata. Il privesc cum se mandreste cu fiecare pas si imi dau seama ca nu mai am un copil care cere, ci unul care construieste.” - Andrei, tatal lui Vlad (8 ani)
"Radu e copilul sensibil, mereu cu capul in jos, care spunea ?da? chiar si cand voia sa spuna ?nu?. Am citit impreuna capitolele despre siguranta si acum il aud zicand cu voce clara: ?Nu vreau sa fac asta?. E simplu, dar pentru el e o revolutie. Ii vad spatele drept si ochii curajosi. E ca si cum ar fi descoperit propria lui coloana vertebrala.” - Mirela, mama lui Radu (9 ani)
"Ilinca plangea din orice si se pedepsea singura pentru greseli. Cartea a transformat lacrimile in cuvinte. Cand a spart un obiect, n-a mai fugit in camera, ci a venit la mine si a spus: ?Imi pare rau, dar pot sa repar?. M-am uitat la ea si am stiut: asta e prima ei dovada de maturitate emotionala. ?i da, a reparat si obiectul, dar mai ales increderea in ea.” - Cristina, mama Ilincai (10 ani)
