Carti in categoria Proza diversa

...daca ar fi sa ne luam dupa cele spuse de G. Calinescu in Istoria... sa: „Nazuinta cea mare a lui E. Lovinescu a fost de a scrie nuvela si roman”. Doar ca aceasta fraza, in parte adevarata, nu ne poate satisface in prea mare masura; si aceasta pentru ca ea nu ne da o justificare destul de convingatoare a lui Lovinescu romancierul.Pentru a-l intelege ca atare, va trebui sa facem cateva sumare observatii cu privire la dimensiunile prozei literare pe care a scris-o. Pana in 1927, in a...

...daca ar fi sa ne luam dupa cele spuse de G. Calinescu in Istoria... sa: „Nazuinta cea mare a lui E. Lovinescu a fost de a scrie nuvela si roman”. Doar ca aceasta fraza, in parte adevarata, nu ne poate satisface in prea mare masura; si aceasta pentru ca ea nu ne da o justificare destul de convingatoare a lui Lovinescu romancierul.Pentru a-l intelege ca atare, va trebui sa facem cateva sumare observatii cu privire la dimensiunile prozei literare pe care a scris-o. Pana in 1927, in a...

"Modelul erotic spiritualizat propus, asadar, de Lovinescu - un Eminescu care n-a iubit femei cu biografie reala, ci un tipar feminin abstract, idealizat, iubind mai degraba iubirea, langoarea erotica, jarul sentimentului nesatisfacut, ca prevalenta a spiritualului asupra materialului - e consonant cu modelul schopenhauerian al geniului . Cand Veronica, prin moartea batranului ei sot stefan Micle, devine libera, Eminescu nu „actioneaza“, ci simte doar o „exaltare“ poetica...

El ii saruta mana, fara graba si fara insistenta, si se aseza in fotoliul obisnuit de langa masuta de lemn de trandafir, scotand din buzunar caietul, in care ii corectase compozitia din urma „o excursie in parcul de la Magurele" sub forma de scrisoare catre o prietena de la Berlin. Ea isi freca usor tamplele pana ce simti sangele urcandu-i-se din nou in obraz. Se gandi la scena olteanului, pe care se hotarase sa nu i-o povesteasca, dar nu se mai putea tine de cuvant; trebuia sa-si explice ...

Fara sa-i dea vreo atentie, necunoscuta stranse cu putere mana poetului: — Eminescu, dumneata esti Mihai Eminescu! Te urmaresc inca din Familia. Venera si Madona e una din poeziile cele mai frumoase din cate am citit. Te admir si sunt fericita ca te cunosc. Eminescu ramase intepenit, asa ca Tancu trebui sa-l impinga din spate, soptindu-i: — Du-te, ma, si zi-i multam frumos doamnei. El facu un pas si-i saruta mana. Eugen Lovinescu - Balauca...

Oricum am interpreta ciclul Bizu, in care Acord final reprezinta momentul unei surprinzatoare schimbari de perspectiva, el nu poate fi interpretat totusi, facand abstractie de o foarte puternic resimtita nevoie de confesiune, in acesti ani, marturisita mai ales in paginile scrise despre Maiorescu. Lovinescu era mai „recapitulativ”, isi fixa datele vietii afective, intelectuale si publice, se judeca, cu alte cuvinte, mai in amanunt decat inaintasul sau, incat si afirma adeseori ca cel...

Prin definitie, memorialistica cuprindea cateva elemente restrictive, care limitau posibilitatile de transcendere, dar principalele primejdii despre care vorbeste Lovinescu la inceputul volumului I nu erau numai obiective, ci si subiective, nu priveau, altfel spus, numai materialul propriu-zis, nici chiar operatia in actualitate, ci o justificata nemultumire a scriitorului fata de posibilitatile genului. Depasirea acestor dificultati prin impartialitatea atitudinii si „purificarea prin des...

„Ce e lumea? – ce e viata?”, se intrebase Lovinescu. Amandoua vin, parca ne argumenta scriitorul o asertiune din Memorii, pe urmele mortii. Mai prozaic spus, „pestii rosii ce-si cascau lacom gurile”, din Firu-n patru si crapii „cu gurile lacome, hade”, din Acord final. In amandoua cazurile insa scriitorul insinueaza ideea de disparitie, inchiderea in sine a unei lumi autarhice si acaparatoare, a senzatiei de discontinuitate si incoerenta, ori a lipsei de...