Carti in categoria Proza diversa

„Teofil misca spotul pe trotuar, pisoiul continua sa miaune. Omul a trecut lanterna pe fascicolul laser. Lumina a lasat pe alee un fluture de lumina, galben-verzui. Cum a vazut fluturele iluzoriu, pisoiul a inceput sa alerge dupa el. Teofil misca fluturele de laser pe alee, pisoiul alerga in sus si in jos, in toate directiile. Urmarea acea iluzie, era doar un fluture de lumina, o lumina condensata, care zbura oriunde pe asfalt, pe iarba. Pisoiul nu obosea, era pasionat de acel joc, de zbor...

Autoarea plonjeaza intr-o cotidianitate cu halo dramatic, face baie de multime prin obiecte & cadre (re)traite, ne cufunda-n interstitiile dintre <acum> si <atunci>, e diafana, prezenta, complice, autentic-sensibila, scrie asa cum se lasa seara peste amiaza - aievea si pe nesmitite. Mai vreau!Mihai IvascuCe blandete irezistibila si putere delicata! Ce dar cu har pentru poezia noastra este aceasta poeta care gandeste in engleza, simte pe romaneste si rosteste splendid in amandoua!...

Proza Florentinei Dalian are profilul perfect al vietii traite si fictionalizate: zambitoare si timida, fragila, ca o figurina de portelan, dar foarte sigura pe sine in clipele de „criza”, de climax, umorul inserat fiind adevarata supapa de iesire din maruntaiele existentei. VolumulHanul dintre viieste bine inchegat si ritmat, lucrat in detaliu si cu un parfum stilistic din vremuri trecute si contemporane.Daca acesta ar fi fost volumul de debut, atunci sentinta critica ar fi fost inv...

Cartea care iti sta acum in maini a fost scrisa dintr-un impuls ireprimabil. Eu nu m-am putut opune. Nu am avut niciun cuvant de spus; nu am avut nici control. Nu am scris cand mi-am dorit si cum mi-am dorit, ci cum si cand am avut nevoie. Prin paginile astea au fost purtate, in ultimele luni, singurele conversatii in care am fost pe deplin sincera cu mine.Am visat sa scriu de cand ma stiu. Si am scris. Orice, oriunde, oricand, n-a avut prea mare importanta. Am incercat sa scriu pentru mine si p...

Acum mai bine de zece ani, cand m-am asezat in fata acestui calculator, spuneam ca ecranul lui gol ma incita si ma face sa doresc sa astern pe ecran o parte din amintirile care mi-au ramas de-a lungul existentei mele efemere. De atunci au trecut, iata, mai bine de zece ani si, de ceva vreme, incerc sa ma tin de cuvant. Tot atunci, spuneam ca a scrie nu este o mare greutate, a scrie inseamna sa ai curajul sa te asezi la masa de scris, sa incerci sa-ti faci ordine in ganduri, sa alegi cele m...

Prin educatia noastra milenara, ni se pare firesc ca toate popoarele sa aiba armate bine instruite si bine dotate tehnic, gata de lupta. Dar nici nu concepe organizarea noastra sociala altfel. Deodata, mi-a venit vremea sa-mi intrerup cele mai firesti preocupari de om pasnic al planetei, (familie, munca, planuri optimiste de viitor, prieteni etc.) pentru a fi incorporat spre a ma instrui in Arta Militara. Trebuia sa ma transform intr-un luptator neinfricat pregatit de lupta cu arma in mana. Echi...

Cativa prieteni care si-au desavarsit studiile la facultatea de citit carti, mi-au pus intrebarea: "Cui te adresezi?". Spontan cum sunt, dupa ce m-a framantat intrebarea indeajuns, le raspund in scris dupa un an, atat lor, cat si mie. In primul rand, m-am adresat mie, pentru ca mi-a facut o mare bucurie sa retraiesc intensitatea si frumusetea adolescentei. Apoi, m-am adresat prietenilor care m-au determinat cu insistenta lor sa ma apuc de scris, motiv pentru care le multumesc cu sinceritate pent...

Disparitia inexplicabila a unui scriitor devine obiectul investigatiei fostului sau traducator si a unui detectiv, acum politist pensionat. Cei doi vor incerca sa afle ce s-a intamplat cu batranul autor, despre a carui moarte nimeni nu detine nici o informatie – nici politia, nici Uniunea Scriitorilor –, dar care ar trebui sa aiba o varsta neverosimila, de 113 ani, daca printr-o minune s-ar mai afla in viata. O intriga complicata, plina de suspans, condimentata cu elemente de fanta...

Editia a III-a revazuta Romanul are drept tema centrala ironia: fata de romanul clasic, fata de temele lui majore, fata de literatura, in general. Protagonistul, un tanar mereu in cautarea nefericirii, pentru a gasi motivatia autocompatimirii, este prins in diverse situatii ce penduleaza intre comic si tragic, trecand prin grotesc, iar personajele care-l secondeaza ascund povesti asemenea. Rezultatul e o carte ce se citeste dintr-o suflare – o proza despre voluptatea ratarii si despre com...

Buna ziua, dragi cititori, sunt Cornelia Paula Turcu Vadanoiu, o tanara de 30 de ani, careia ii place sa scrie! De ce sa scrie? Pentru ca scrisul pentru mine este terapie, pentru ca in urma unui eveniment… neplacut, el, scrisul, a fost cel care m-a ajutat sa ies din haosul care se instalase profund in mintea mea. Va intrebati ce eveniment neplacut? Da, un episod psihotic acut, care pret de cateva luni mi-a transformat viata in ceva imposibil. Deci, de aceea am ales sa scriu aceasta ca...

De mult timp, deja de prea mult timp - il simt de-acum ca pe o vesnicie -, ma vad umbland printr-o lume noua si stranie: Lumea Fara Tine. Timpul curge si el altfel, nu mai are un ritm asezat, stabil, si nici o directie previzibila: cand se taraste enervant de incet inainte, cand navaleste inapoi intr-un iures nebun. Desi am continuu impresia de deja vu, lumea in care trebuie sa traiesc fara tine e o lume necunoscuta, monocroma si atona, in care zilele si-au pierdut culorile, stralucirea si cante...

Poate o sa ma intrebi: de ce povesti? Ti-as raspunde ca mereu mi-au placut povestile. Pentru ca povestile sunt atemporale. Pentru ca povestile vindeca. Pentru ca povestile reprezinta triumful Binelui asupra Raului, triumful dreptatii asupra nedreptatii, spatiul in care tot ce e imposibil devine posibil si pentru ca ele nu se incheie de fapt niciodata, ci se continua in visele noastre, in soapta. Pentru ca povestile sunt magie, povestile sunt mister, povestile sunt ca o lampa de noapte care te...

Candva, Targul Mosilor era o margine a Bucurestilor care vietuia cu restul orasului prin veselia unui iarmaroc de pomina, ca si prin arterele Oborului, populat de romani, evrei, armeni si greci, mahala urbanizata prin comert, dar rurala prin obiceiuri si mentalitate. Azi este o adunatura de blocuri, un tintirim cu multe cavouri de beton armat, diferentiate doar prin numarul fi ecarui ghetou. Poate doar briza amintirilor sa reanime imaginea acelei lumi ce se scufunda in uitare.

E dificil sa scrii despre actualitate, fara sa ai distanta impusa de istorie. Apele-s inca tulburi si-i greu sa le prevezi cursul, mai ales cand inundatiile n-au cutezat sa le scoata din matca. Desi, cum spunea Iorga, pe care-l citez din memorie, iti iert orice, nu si pesimismul, cand e vorba de viitorul neamului. Singura solutie ce mi-a stat la indemana era ca deliberat sa scad valoarea memorialistica a lucrarii in favoarea fictionalizarii realitatii, retinand esenta unor personaje, atribuita i...

In eseurile care compun Arhetipuri, stereotipuri si imagini ale femeii, se remarca mai multe personaje feminine – zeita Istar (Epopeea lui Ghilgames), Lilith si Eva (Geneza biblica), Ne-Fratele sau intaia femeie din mitologia populara romaneasca, Maria Magdalena, „cel mai iubit discipol”, Simina (Padureanca lui Slavici), femeia „cu trei coaste de drac” (Povestea lui Stan Patitul), frumoasa Borivoje (De la noi, la Cladova), Ana si Florica (romanul Ion), doamna T., Em...

Povestirile lui Florin Logresteanu nu reveleaza o arta senina, uniform structurata, reconstituind viata pe un singur plan. Dimpotriva, cuprinzand toate taramurile vietii si respirandu-i toate eflluviile, Florin Logresteanu a imbratisat deopotriva viata si moartea, realitatea si visul, reveland o viziune cuprinzatoare a destinului uman si vadindu-i framantarea patetica. Raportand la propria sensibilitate adevarurile vietii si adevarurile livresti, scriitorul recreeaza lumea pe o baza infiinit mai...

Toti suntem fotografi cu sau fara aparate. Feliem realitatea, congelam zambetul, batem in cuie plansul. Feroce sigilam padurea si arestam norii vagabonzi. Punem muntii la murat si in damigeana marea. Tratam micimea cu lentile, copiem fulgere cu blitul. ....................................... Gadilam si torturam lumina pana marturiseste. (Zamfir Urdareanu)