Carti in categoria Proza diversa

DuÅŸmanii societăţii sau Cînd pacienÅ£ii pun Stăpînire pe ospiciu adună texte publicate în „Convorbiri literare”, între mai 2015 ÅŸi octombrie 2016. Nu mi-am propus nici în acest volum a face critică, în sensul curent al cuvîntului, ÅŸi nici obiÅŸnuita eseistică. Aceste articole exprimă sau/ÅŸi afirmă, cu prioritate, cîteva opinii, în genere o atitudine cît mai coerentă faţă de un eveniment, îndeobÅŸte liter...

Venit din Nordul lui Creangă, poetul nu intră în schema clasică de existenţă ÅŸi creaÅ£ie a bardului român dintotdeauna: genial până la 18 ani, dispărut din viaţă (sau în viaţă) la 30. Dimpotrivă, el urcă lin, dar fără oprire, o autentică Golgotă a cuvintelor ÅŸi îÅŸi vede împlinirea nu în „genialitatea” întâmplătoare a unui vers reuÅŸit, ci în promontoriul unei opere armonioase.Răzvan VoncuAnul aparitiei:...

Lansat în anii ’80, Bogdan Ghiu e unul dintre cei mai interesanÅ£i poeÅ£i români ai ultimelor decenii, foarte personal, stăpînind peste un teritoriu al lui ÅŸi numai al lui: metapoezia. Încă de la început, scria Poem după Poem (titlul pe-atunci predilect) pentru a obÅ£ine efecte de profunzime, de surpriză, de mister din reflecÅ£ia fulgurantă asupra textului, asupra limbajului, asupra poeziei. Se vedea – pe de altă parte – încă de atunc...

În contrast cu mai toÈ›i optzeciÈ™tii, chiar È™i cu cei mai plurivalenÈ›i, Liviu Antonesei se plimbă lejer pe aproape toată plaja umanioarelor, fie trecînd nonÈ™alant de la psihologie la teorie literară, de la sociologie la istorie literară ori de la È™tiinÈ›ele educaÈ›iei la filosofie sau critică literară imediată, fie amestecîndu-le cu artă într-o eseistică euforică È™i euforizantă, de-a dreptul carismatică prin pasiunea dezbaterii. Pe cît se mai poate...

Niciunul dintre poeÅ£ii optzeciÅŸti n-a împărÅ£it mai net opinia critică a propriei generaÅ£ii decât Călin Vlasie, deÅŸi a publicat mai puÅ£in decât alÅ£ii, doar trei volume, incluzându-l pe acela de debut din 1984, cu titlul, schimbat de Cenzură, Laborator spaÅ£ial. Lui Radu G. Å¢eposu, poemele lui Vlasie i se par că „pulsează de analogii fără o logică precisă”, dând impresia de „degringoladă fantastă, de miÅŸcare psihedelică” n...

Într-o literatură în care scriitorii au de toate – ambiÅ£ie, imaginaÅ£ie, talent –, Marian Ilea vine cu ceva neauzit, el este un prozator cu proiect. Dacă vocabula n-ar fi prea uzată, aÅŸ vorbi chiar de viziune. El e un întemeietor de lume imaginară ÅŸi un contemplator activ al acestei lumi. Nu abandonează lucrul până n-a dus la ultimele consecinÅ£e explorarea minei secrete descoperite nu din întâmplare, ci prin concentrată, statornică medi...

Critica este una sau mai multe?Și una, ÅŸi mai multe; în primul rând, una – pentru că poziÅ£ionează, situează, acceptă sau nu, folosind o judecată de valoare. Dar nu se mai poate raporta doar la acest unic mod, nu se mai poate constitui doar pornind de aici, pentru că lumea se citeÅŸte în mai multe feluri; de pildă, în funcÅ£ie de centrul considerat important.Concomitent acestei schimbări de paradigmă, ce vorbeÅŸte din ce în ce mai insistent de liter...

Cel mai important dramaturg român de azi, al doilea care a reuÅŸit, după Eugen Ionescu, să se impună în lumea largă, Matei ViÅŸniec îÅŸi „recapitulează” opera teatrală într-o ediÅ£ie amplă, proiectată în opt volume. Sumarele vor ordona cronologic piesele, reconstituind traseul parcurs de la primele texte scrise pentru scenă de către tânărul poet de succes care era pe-atunci Matei ViÅŸniec ÅŸi până la cele mai recente, compuse de c...

Freddie, cu ghetele mai mici decât piciorul È™i cu un maiou de corp, vine spre contemporaneitate, dintr-o epocă întunecată, privind fix spre bizarele noastre făpturi. O existență deformată, o realitate inversată, aproape ireală. Un trecut auster, cu întinse câmpii de noroi, cu viziuni care par mai aproape de un paradis SF, cu genii care nu foloseau aproape la nimic într-o societate ermetică, cu absurdități editoriale create numai din linii de forță, cu ...

M-am ghemuit din nou pe scândură; dârdâiam de frig în vestonul meu subÅ£ire. Încercam să mă rog. Dar în locul rugăciunilor obiÅŸnuite de seară, îmi veneau tot mereu în gând cuvintele Psalmului, cu care niciodată până atunci nu mă rugasem:De profundis clamavi ad te Domine… Din străfundul abisului am strigat, Doamne, către tine… Nu ÅŸtiam, neÅŸtiutorul de mine, că eram încă departe de acele ultime profunzim...

Spre sfârÅŸitul celui de-al Doilea Război Mondial, undeva într-o clădire din VarÅŸovia distrusă de bombardamentele germane, are loc o întâlnire despre care vom afla, din fericire, datorită relatării unuia dintre cei doi protagoniÅŸti. (…)Este adevărată, imposibil de contrazis, demonstraÅ£ia pe care istoria a făcut-o cu prisosinţă ÅŸi anume că binele ÅŸi răul sunt două concepte cărora, adeseori, oamenii le-au atribuit sensuri ce desfid orice raÅ£iune. ...

Presărat cu aventuri erotico-onirice, volumul de faţă semnalează un univers în care ficÅ£iunea personală ÅŸi realitatea auctorială se combină fractal într-o lume culturală opusă fenomenului Renaissance, o lume pseudovirtuală, în care cititorul are de fapt ultimul cuvânt.Cu o precizie de stilist american, Plescan recompune din fragmente atât lumea interioară a unui personaj autoficÈ›ional, cât È™i structurile unei lumi fantasmatice în care totu...

Hrănit din împletirea magică a realului cu imaginarul ÅŸi populat nu de puÅ£ine ori cu accente suprarealiste sau onirice, textul cred că îÅŸi aproprie meritele individualităţii ÅŸi ale modernităţii tocmai prin farmecul cu care reuÅŸeÅŸte să „ascundă” această vibraÅ£ie, această luciditate amară, inspirată de ipostazele „statului totalitar-poliÅ£ienesc” ÅŸi de „sistemul diabolic”, precum o veritabilă „amintire despre viitor”...

Parcă înÅŸelând programatic arta ÅŸi filosofia, proza lui George C. Dumitru mizează pe un arsenal de voci narative care trimit, neîndoielnic, la acel Haut Mal care străbate în marÅŸ triumfal ultima contemporaneitate. ÅŸi unde e, de altfel, miza prozei de calitate, dacă nu tocmai în siguranÅ£a povestirii, în izolarea ei de lumea exterioară, în propria ei (posibilă) de(con)textualizare? Ar fi bine să ne obiÅŸnuim cu nebunia, cu delirul, cu destructu...

Vasile I. Dumitra are 13 ani, trăieÅŸte undeva într-un sat sărac, pe timpul „Epocii de Aur”, ÅŸi începe în anul 1972 un fel de jurnal la care scrie câteva luni. În pagini se adună micile întâmplări de zi cu zi, viaÅ£a unei fete obiÅŸnuite din acel timp trecut, doar că ea citeÅŸte mult, peste puterile vârstei ei – printre altele, Divina comedie, ceea ce-o face ÅŸi mai nostimă. VorbeÅŸte despre ale ei, dar ÅŸi, indirect, despr...

PeÅŸtele cu aripi este o colecÅ£ie de proze scurte, în care societatea autohtonă ÅŸi contemporană este scrutată din cele mai neutre unghiuri cu putinţă. Totul se întâmplă în interiorul unui algoritm social ÅŸi psihologic care pare, pe de o parte, bine-cunoscut, însă care reuÅŸeÅŸte mereu să surprindă prin soluÅ£iile inedite de final sau prin reciclarea ingenioasă, prin transformarea aproape incredibilă în athanor-ul prozastic, a unor prejudecăţi Å...

Premisa volumului poate fi cristalizată în câteva cuvinte simple: marile idei (unele, decis pozitive, altele, mai curând ambigue, iar altele, de-a dreptul negative) în jurul cărora s-a consumat, până în prezent, o parte covârÅŸitoare din energia intelectuală a umanităţii sunt construite în bună măsură ca să disimuleze temeri dintre cele mai diverse. În această carte, discursul critic se axează asupra câtorva dintre aceste id...

Fragment din volumul "Opere Vol. 6: Zodia scafandrului" de Mircea Nedelciu: „In fond, pentru un romancier, cel mai greu lucru este sa gaseasca, dupa ce a terminat o carte, subiectul, tema, ideea, sugestia de la care sa porneasca pentru a lucra la urmatoarea. Uneori, starea de plutire buimaca printre obsesii dureaza luni sau chiar ani. Alteori, ideea cartii urmatoare iti vine imediat ce ai pus punct la capatul ultimei propozitii din cea anterioara. Ba chiar poti gasi, printre rindurile tip...

Aceasta carte, a carei a doua editie apare la trei decenii dupa prima, a avut fara voia ei un destin ciudat. In caseta editoriala a primei editii se mentiona ca data a bunului de tipar 27 noiembrie 1989, iar volumul ar fi trebuit sa se afle in librarii peste cateva zile, la finele lui noiembrie 1989. Dar nu s-a mai aflat. Din cauza ca in textul studiilor apareau nume de autori devenite intre timp odiosa si necitabile, cartea a fost oprita in tipografie.Daca peste o luna de zilenu s-ar fi intampl...

Adevarul este ca m-am nascut de doua ori, o data in 1946, a doua oara in decembrie 1989. Iar memoriile mele din aceste pagini incep cu ziua cea mai scurta dintre acestea doua. 21 decembrie: e una dintre zilele in care, imi amintesc foarte bine, incetasem sa fiu doar al meu si totusi ma luam in stapanire mai mult ca niciodata. (…) Desigur, povestirea vorbeste despre mine. Ce am facut sau n-am facut si de ce. (…)Scopul nu este sa aduc opiniei publice o versiune a mea, un fel de autoj...