Carti in categoria Proza diversa

Raportul dintre sexualitate, erotism si dragoste devine esential in ilustrarea mahalalei sentimentale: „Focul originar si primordial, sexualitatea, inalta flacara rosie a erotismului, iar aceasta, la randul ei, sustine si inalta alta flacara, albastra si tremuratoare — cea a dragostei. Erotism si dragoste — dubla flacara a vietii”. Exista in lumea mahalalei doar obscenitate, „ticalosire” sau sexualitatea „se domesticeste”, se rafineaza, devenind er...

Intr-un interviu pe care il acorda lui Mihail Straje in 1933, G.M. Zamfirescu indica cele doua coordonate in jurul carora se coagula materia epica a Maidanului cu dragoste: „Asadar, in ambele volume, deci in tot cuprinsul romanului, tema este aceasta: dragoste si moarte. Eroul, chinuit de intrebare in fata tuturor oamenilor din Maidanul cu dragoste, care nu stiu altceva decat sa se iubeasca nerusinat si sa moara crancen, va cauta, intre aceste doua mistere ale existentei – dragoste s...

Viata in acest timp, ca o perfida ursitoare din baladele lui, i-a luat pe rand macinisul energiilor zilnice. Cosbuc s-a risipit inainte. Munca lui literara, tumultoasa la inceput a urmat intr-o continuitate neintrerupta. A tradus Aeneida, l-a atras fluviul larg al lui Homer cu splendorile lui intinse. A scris Povestea unei coroane de otel si Razboiul nostru pentru Neatarnare talcuit pe intelesul tuturor. Spirit militant, a inceput sa-si propage credintele in reviste pe cari le-a redactat alaturi...

Intr-un viitor imaginar, dar nu foarte indepartat, singura dragoste permisa este cea senina, detasata, care nu perturba echilibrul interior. Indragostitii pasionali sunt considerati un pericol la adresa ordinii publice, de aceea pot fi internati cu forta in spitale ce trateza boala iubirii. Puterea ei este insa atat de adanca si de insidioasa, incat nimeni nu-i poate rezista, nici macar doctorii. Tabloul clinic este divers: Matei crede in suflete pereche si vorbeste prea mult despre dragoste, tr...

El ii saruta mana, fara graba si fara insistenta, si se aseza in fotoliul obisnuit de langa masuta de lemn de trandafir, scotand din buzunar caietul, in care ii corectase compozitia din urma „o excursie in parcul de la Magurele" sub forma de scrisoare catre o prietena de la Berlin. Ea isi freca usor tamplele pana ce simti sangele urcandu-i-se din nou in obraz. Se gandi la scena olteanului, pe care se hotarase sa nu i-o povesteasca, dar nu se mai putea tine de cuvant; trebuia sa-si explice ...

Fara sa-i dea vreo atentie, necunoscuta stranse cu putere mana poetului: — Eminescu, dumneata esti Mihai Eminescu! Te urmaresc inca din Familia. Venera si Madona e una din poeziile cele mai frumoase din cate am citit. Te admir si sunt fericita ca te cunosc. Eminescu ramase intepenit, asa ca Tancu trebui sa-l impinga din spate, soptindu-i: — Du-te, ma, si zi-i multam frumos doamnei. El facu un pas si-i saruta mana. Eugen Lovinescu - Balauca...

Oricum am interpreta ciclul Bizu, in care Acord final reprezinta momentul unei surprinzatoare schimbari de perspectiva, el nu poate fi interpretat totusi, facand abstractie de o foarte puternic resimtita nevoie de confesiune, in acesti ani, marturisita mai ales in paginile scrise despre Maiorescu. Lovinescu era mai „recapitulativ”, isi fixa datele vietii afective, intelectuale si publice, se judeca, cu alte cuvinte, mai in amanunt decat inaintasul sau, incat si afirma adeseori ca cel...

Prin definitie, memorialistica cuprindea cateva elemente restrictive, care limitau posibilitatile de transcendere, dar principalele primejdii despre care vorbeste Lovinescu la inceputul volumului I nu erau numai obiective, ci si subiective, nu priveau, altfel spus, numai materialul propriu-zis, nici chiar operatia in actualitate, ci o justificata nemultumire a scriitorului fata de posibilitatile genului. Depasirea acestor dificultati prin impartialitatea atitudinii si „purificarea prin des...

„Ce e lumea? – ce e viata?”, se intrebase Lovinescu. Amandoua vin, parca ne argumenta scriitorul o asertiune din Memorii, pe urmele mortii. Mai prozaic spus, „pestii rosii ce-si cascau lacom gurile”, din Firu-n patru si crapii „cu gurile lacome, hade”, din Acord final. In amandoua cazurile insa scriitorul insinueaza ideea de disparitie, inchiderea in sine a unei lumi autarhice si acaparatoare, a senzatiei de discontinuitate si incoerenta, ori a lipsei de...

Se impletesc in aceasta proza elemente care tin de un plan strict referential cu elemente de fictiune si de improvizatie romantioasa, in pagini usor eteroclite, dar de un eteroclitism care nu dauneaza numaidecit, ci dimpotriva, dand o anume savoare lecturii. Timpul, inteles ca si cum s-ar ortografia cu majuscula, devine personaj, mai mult chiar este un erou pozitiv, el fiind acela care individualizeaza si innobileaza zona, in curgerea sa implacabila, delimitata de intamplari de multe ori terifia...

Cu dense si savuroase volume si-a incercat Erwin Lucian Bureriu harul de prozator, folosind schita sau nuvela, proza scurta de repede ochire spre trasaturi definitorii, care descopera in fata cititorului, caractere si evenimente. Se pot cita piese in care pozeaza, regasind totodata sentimentul solidaritatii ori altele prezentand sufocarea intr-un spatiu unde adolescentul nu se poate modela. Din poza, Bureriu isi face mod de existenta, seriozitatea dispare, autorul patetizand in gesturi mai retin...

„Romanul Graffiti – o parabola a vechii contradictii teologice dintre predestinare si teodicee. O misterioasa epidemie de inscriptii vandalizeaza interioarele sediului unei companii, ridiculizand sistemul de paza. Si totusi, o paradoxala dispozitie a directorului general, echivalenta pildei evanghelice cu graul si neghina, ii opreste totusi pe angajati sa treaca la asanarea cladirii („Nu curatati mazgalelile, caci odata cu ele distrugeti si peretii. Lasati-le acolo unde sunt pa...

„Probabil ca, in timp ce dormeam, cineva ne‑a urcat in autobuz, caci ne‑am trezit in plina vesnicie. Nu era Zamolxe de fata, nici supusii sasi ai printului, dar vesnicia se lafaia acolo in voie. Dealurile transilvane usor inverzite de aerul primaverii sclipeau in bataia soarelui ca un ocean de proportii cosmice somnolent, leganat in valsul sferelor. Intr‑adevar, se parea ca Vesnicia poposeste din cand in cand acolo, ca sa‑si petreaca propriul weekend si noi o surprinsesem intr‑un...

Aceasta carte s-ar fi dorit o caseta cu pandantive de epoca. Din punct de vedere artistic, s-ar putea sa fi ramas un simplu deziderat. Cu desavarsite sigur este ca in acest sipet de hartie se ingramadeste, totusi, epoca, in ceea ce a ramas dupa ardere, si nu a devenit cenusa. In zgura rascolita cred ca se afla firicele de metal pretios, pepite de aur, sclipiri de pandantiv. Nu exista epoca sterila decat in judecatile simpliste. Unii sunt interesati sa descopere si sa expuna bolovanii de piatra s...

Ninge viscolit peste Cotroceni, orasul s-a ascuns sub zapada, un foc pitic abia palpaie in soba care nu mai izbuteste sa se incalzeasca de cateva zile bune, aripa vantului izbeste ferestrele dusmanos, lumina diminetii e de cenusa, insa eu sunt iar departe, la Slatioara, sub clapele masinii de scris se infiripa o dimineata senina, cotropita de o vipie ca un parjol, „nici paparudele nu mai au nicio putere” zice Victorita lui Usurelu iesita cu noapte-n cap in pridvor sa vada daca au ven...

Naita Lucean a murit, sunt zece ani de atunci, a murit si Gica Baraitaru si Niculae al Getii, a murit si colegul meu Milica Clipici care „am plecat, Domle Dinu, sa nu mai omor pamantul degeaba, fiindca la pamant s-a termenat, nu mai avem ce cauta, l-a luat, salut, alt serviciu, si am colindat trei judete ca sa ajung la o pensie si, uite acum, nu o pot manca de boala, am ajuns sa trec drumul dupa trei rate si ostenesc”, a murit si matusa mea Gena lui Ionel. Ce scriu eu, acum, in Iarb...

La Slatioara, romanul „Niste tarani” a trezit doua reactii absolut contradictorii. Taranii, inclusiv Naita Lucean si Petre al lui Toma carora le imprumutasem nu numai numele ci si o parte din biografie, l-au primit firesc si l-au inteles mai bine decat unii cronicari grabiti sa vada in omagiul adus de mine Slatiorenilor, pe una din primele pagini, confirmarea faptului ca povestea e un asa zis roman-reportaj-document! Pentru tarani era important ca nu minteam si ca nu inventam nimic ...

Conceput ca personaj pozitiv de catre romancierul politic Dinu Sararu, Dumitru Dumitru sfarseste prin a fi conturat ca un personaj negativ de catre romancierul realist Dinu Sararu. In 1976, in plin regim comunist, un prozator indraznea – fara a-si propune asta, poate – sa denunte viciul de esenta al comunismului: incapacitatea de a intelege viata complexa si, de aici, inghesuirea omenescului complicat in „Patul lui Procust” al principiilor abstracte si, prin asta, rigide...

Sub raportul rigidizarii criteriilor de Cadre, al transformarii Dosarului intr-un obstacol in calea antrenarii politice si profesionale a tot ce are mai bun societatea la un moment dat, regimul ceausist a cunoscut un traseu interesant. La venirea in fruntea tarii, Nicolae Ceausescu a lansat o politica de flexibilizare a criteriilor de dosar, ba chiar si de punere intre paranteze a acestuia. Treptat-treptat insa, pe masura inaintarii in cultul personalitatii, dar mai ales a ascensiunii Elenei Ce...

Un reprezentant al aripii reformiste, Niculae Mihalache, prim-vicepresedintele Consiliului judetean, ii relateaza prim-secretarului Dumitru Dumitru discutia avuta intamplator cu unul dintre tinerii ingineri, proaspat repartizat la Grupul Industrial. De sase luni, acesta „vrea sa vorbeasca si el cu cineva omeneste, si toti il trimit in audienta de la unul la altul si il asculta ca la audienta”: „Nu se mai poate, zicea baiatul, vreau sa discut si eu cu cineva serios, si observ c...