„Un scriitor adevarat ia asupra sa suferinta umana de orice fel ar fi ea si-ncearca s-o transforme, alchimic, in frumusete. Nu frumusete pieritoare si inutila, ci acea frumusete care, dupa spusele lui Dostoievski, «va salva lumea». Scriitorul, ca intelectual, se poate implica politic, social, moral in viata comunitatii sale, poate fi (si trebuie sa fie) un purtator de cuvant al binelui si-al adevarului, un luptator contra demonilor care au bantuit si vor bantui etern fiinta ome...