Carti in categoria Proza diversa

Pe coperta: desen de Georgiana Cotutiu Publicistica lui Cornel Cotutiu nu plictiseste. Chiar daca, uneori, nu rezonezi cu ideile sale (mai ales cele politice), ea este o lectura placuta, mereu surprinzatoare, mai ales prin stilul autorului, prin intorsaturile neasteptate de condei, prin consemnarea amanuntului semnificativ care invioreaza intregul. Prozatorul iti face mereu cu mana in aceste pagini de publicistica, te captiveaza, iti provoaca deliciul in calitate de cititor. (Ion Radu Zagrea...

„Copilaria si adolescenta acestei generatii s-au petrecut in anii ’80, cei mai urati ai dictaturii national-ceausiste, cei dominati de cei trei F, dupa spusa poetului Dorin Tudoran: frica, frig, foame. Dar copilaria este, mai presus de toate, copilarie, mai putin robita istoriei si plina de bucuriile descoperirii Lumii. Mai ales ca avea o calitate atunci, de neregasit azi: copiii erau multi. Era o copilarime, ca un mediu hranitor al mladitelor. O scara de bloc era deja o comunitate. ...

Matei este un pusti de 13 ani care, suparat de faptul ca parintii lui au divortat, se refugiaza in casa Bunicului, aflat deja la a patra pensionare si, mai nou, pasionat de pictura.Bunicul este insarcinat de Alexiu sa faca lumina in cazul disparitiei unei fete, si astfel intra intr-o lume dominata de droguri, pariuri si prostitutie, populata de personaje care mai de care mai colorate. De aceasta data are ajutoare de nadejde: Matei are puteri paranormale, reusind sa vada si sa auda ce fac...

Vremurile tulburi scot la lumina aduceri aminte la fel de intunecate.Bunicul este „epurat“ din Militie pentru o perioada. Desi i se propune sa fuga in strainatate sau sa se „recicleze“, el refuza si, invitat de un fost colaborator, pleaca sa isi petreaca „vacanta“ intr-un sat transilvanean. Acolo isi da seama ca in jurul lui se intampla lucruri ciudate. Un barbat este pedepsit, sau se autopedepseste, sa stea pe un morman de balegar, iar satenii sa-l sc...

Dialog in familie(intre Ildikó Gábos & Serban Foarta)Intr-o frumoasa (dar prea rece) dupa-masa de inceput de iunie, citeam „cu creionul si hartia” in mana prozele Codrinei si... radeam. Intrigat de marea veselie din camera de alaturi, intra consortul meu, Serban.S: Ce faci?Eu: Scriu.S: Ce scrii?Eu: O prefata.S: Cum asa? Te-ai apucat si de critica literara?Eu: Nu. Dar cartea asta a Codrinei e surprinzator de captivanta! Nu degeaba a castigat acel premiu!S: Ce premiu?...

”Eu aveam paisprezece ani si ma nascusem in acest cartier. Stramosii mei din partea mamei, cateva generatii, au locuit acolo, intr-o casa cocotata in varful Dealului Arsenalului, pe strada Cazarmii, de unde dominam cu privirea o buna parte din Capitala. Imi placea mult acest cartier! Pe langa faptul ca eram mai aproape de cer decat restul bucurestenilor, era un cartier linistit, inundat de verdeata, oras si sat in acelasi timp. Oras, pentru ca avea multe case inalte si frumoase, demne de o...

N.A.1 Asimilandu-mi pana la contopire cele „Trei fete” ale lui Blaga: „Copilul rade: Intelepciunea si iubirea mea e jocul! Tanarul canta: Jocul si intelepciunea mea-i iubirea! Batranul tace: Iubirea si jocul meu e intelepciunea!”, am stat in povesti (asa se spune in Ardeal!) cu Maja dar si cu celelalte personaje pe care le veti cunoaste daca veti citi, cu aplecare rabdatoare si participativa, paginile ce urmeaza. La inceput a fost un joc, amintirile reale inscris...

Si ea a inchis din nou ochii, doar ca acum gandurile i se involburau precum valurile care se spargeau de dig. Dorintele ei, care de-a lungul anilor se schimbasera, unele fusesera uitate, altele devenisera fara rost, sau ridicole, sau chiar absolut imposibile. Cateva ramasesera, nu multe. Se cernusera. Se cernisera.Trebuia sa-si mai puna inca o dorinta. Si ea stia bine care. Era veche, din copilaria care trecea in adolescenta. O ajutase sa reziste cand ii fusese greu. O facuse sa viseze. O dobora...

„Teofil misca spotul pe trotuar, pisoiul continua sa miaune. Omul a trecut lanterna pe fascicolul laser. Lumina a lasat pe alee un fluture de lumina, galben-verzui. Cum a vazut fluturele iluzoriu, pisoiul a inceput sa alerge dupa el. Teofil misca fluturele de laser pe alee, pisoiul alerga in sus si in jos, in toate directiile. Urmarea acea iluzie, era doar un fluture de lumina, o lumina condensata, care zbura oriunde pe asfalt, pe iarba. Pisoiul nu obosea, era pasionat de acel joc, de zbor...

Autoarea plonjeaza intr-o cotidianitate cu halo dramatic, face baie de multime prin obiecte & cadre (re)traite, ne cufunda-n interstitiile dintre <acum> si <atunci>, e diafana, prezenta, complice, autentic-sensibila, scrie asa cum se lasa seara peste amiaza - aievea si pe nesmitite. Mai vreau!Mihai IvascuCe blandete irezistibila si putere delicata! Ce dar cu har pentru poezia noastra este aceasta poeta care gandeste in engleza, simte pe romaneste si rosteste splendid in amandoua!...

Proza Florentinei Dalian are profilul perfect al vietii traite si fictionalizate: zambitoare si timida, fragila, ca o figurina de portelan, dar foarte sigura pe sine in clipele de „criza”, de climax, umorul inserat fiind adevarata supapa de iesire din maruntaiele existentei. VolumulHanul dintre viieste bine inchegat si ritmat, lucrat in detaliu si cu un parfum stilistic din vremuri trecute si contemporane.Daca acesta ar fi fost volumul de debut, atunci sentinta critica ar fi fost inv...

Cartea care iti sta acum in maini a fost scrisa dintr-un impuls ireprimabil. Eu nu m-am putut opune. Nu am avut niciun cuvant de spus; nu am avut nici control. Nu am scris cand mi-am dorit si cum mi-am dorit, ci cum si cand am avut nevoie. Prin paginile astea au fost purtate, in ultimele luni, singurele conversatii in care am fost pe deplin sincera cu mine.Am visat sa scriu de cand ma stiu. Si am scris. Orice, oriunde, oricand, n-a avut prea mare importanta. Am incercat sa scriu pentru mine si p...

Acum mai bine de zece ani, cand m-am asezat in fata acestui calculator, spuneam ca ecranul lui gol ma incita si ma face sa doresc sa astern pe ecran o parte din amintirile care mi-au ramas de-a lungul existentei mele efemere. De atunci au trecut, iata, mai bine de zece ani si, de ceva vreme, incerc sa ma tin de cuvant. Tot atunci, spuneam ca a scrie nu este o mare greutate, a scrie inseamna sa ai curajul sa te asezi la masa de scris, sa incerci sa-ti faci ordine in ganduri, sa alegi cele m...

Prin educatia noastra milenara, ni se pare firesc ca toate popoarele sa aiba armate bine instruite si bine dotate tehnic, gata de lupta. Dar nici nu concepe organizarea noastra sociala altfel. Deodata, mi-a venit vremea sa-mi intrerup cele mai firesti preocupari de om pasnic al planetei, (familie, munca, planuri optimiste de viitor, prieteni etc.) pentru a fi incorporat spre a ma instrui in Arta Militara. Trebuia sa ma transform intr-un luptator neinfricat pregatit de lupta cu arma in mana. Echi...

Cativa prieteni care si-au desavarsit studiile la facultatea de citit carti, mi-au pus intrebarea: "Cui te adresezi?". Spontan cum sunt, dupa ce m-a framantat intrebarea indeajuns, le raspund in scris dupa un an, atat lor, cat si mie. In primul rand, m-am adresat mie, pentru ca mi-a facut o mare bucurie sa retraiesc intensitatea si frumusetea adolescentei. Apoi, m-am adresat prietenilor care m-au determinat cu insistenta lor sa ma apuc de scris, motiv pentru care le multumesc cu sinceritate pent...

Editia a III-a revazuta Romanul are drept tema centrala ironia: fata de romanul clasic, fata de temele lui majore, fata de literatura, in general. Protagonistul, un tanar mereu in cautarea nefericirii, pentru a gasi motivatia autocompatimirii, este prins in diverse situatii ce penduleaza intre comic si tragic, trecand prin grotesc, iar personajele care-l secondeaza ascund povesti asemenea. Rezultatul e o carte ce se citeste dintr-o suflare – o proza despre voluptatea ratarii si despre com...

Buna ziua, dragi cititori, sunt Cornelia Paula Turcu Vadanoiu, o tanara de 30 de ani, careia ii place sa scrie! De ce sa scrie? Pentru ca scrisul pentru mine este terapie, pentru ca in urma unui eveniment… neplacut, el, scrisul, a fost cel care m-a ajutat sa ies din haosul care se instalase profund in mintea mea. Va intrebati ce eveniment neplacut? Da, un episod psihotic acut, care pret de cateva luni mi-a transformat viata in ceva imposibil. Deci, de aceea am ales sa scriu aceasta ca...

De mult timp, deja de prea mult timp - il simt de-acum ca pe o vesnicie -, ma vad umbland printr-o lume noua si stranie: Lumea Fara Tine. Timpul curge si el altfel, nu mai are un ritm asezat, stabil, si nici o directie previzibila: cand se taraste enervant de incet inainte, cand navaleste inapoi intr-un iures nebun. Desi am continuu impresia de deja vu, lumea in care trebuie sa traiesc fara tine e o lume necunoscuta, monocroma si atona, in care zilele si-au pierdut culorile, stralucirea si cante...

Poate o sa ma intrebi: de ce povesti? Ti-as raspunde ca mereu mi-au placut povestile. Pentru ca povestile sunt atemporale. Pentru ca povestile vindeca. Pentru ca povestile reprezinta triumful Binelui asupra Raului, triumful dreptatii asupra nedreptatii, spatiul in care tot ce e imposibil devine posibil si pentru ca ele nu se incheie de fapt niciodata, ci se continua in visele noastre, in soapta. Pentru ca povestile sunt magie, povestile sunt mister, povestile sunt ca o lampa de noapte care te...

Candva, Targul Mosilor era o margine a Bucurestilor care vietuia cu restul orasului prin veselia unui iarmaroc de pomina, ca si prin arterele Oborului, populat de romani, evrei, armeni si greci, mahala urbanizata prin comert, dar rurala prin obiceiuri si mentalitate. Azi este o adunatura de blocuri, un tintirim cu multe cavouri de beton armat, diferentiate doar prin numarul fi ecarui ghetou. Poate doar briza amintirilor sa reanime imaginea acelei lumi ce se scufunda in uitare.