Daca privim mai atent, in aceste proze, fantasticul si stranietatea se dovedesc a fi, in ultima instanta, reversul aceleiasi lumi a umilitilor si obiditilor. O singura lume, vazuta insa din unghiuri diferite, de un prozator care nu vrea si nu poate sa rada. Toate aceste personaje au trasaturi excesive si sunt puse in situatii exceptionale, pentru ca nu au cum sa fie altfel intr-un univers in care lucrurile stau anapoda. Ca si cum Dumnezeu ar fi murit deja, dupa cum spunea Nietzsche, filosof pe c...
