In „Corp transparent“, Blecher isi incepe explorarea spatiilor fragile dintre constiinta, boala si vis, realitate si halucinatie. Suprarealiste, simboliste si/sau romantice, poemele sunt descompuneri lirice ale fiintei, in care carnea devine memorie, iar materia – evaziune. „Corp transparent“ este o incursiune in intimitatea luciditatii, acolo unde nu mai e loc pentru conventii, ci doar pentru adevarul absolut al existentei.
Referinte critice din Sasa Pana, Nicol...
