Carti in categoria Memorialistica

Editie îngrijita: Tudor B. Munteanu Format: 10,5 x 18,5 Nr. pag.: 162 ISBN: 978-973-757-042-0

Obiectiile ce se pot aduce unui mare filosof, adica unui ginditor a carui opera are stil, pot fi niste obiectii valabile, cum ma las poate amagit ca ar fi cele aduse de mine autorului Despartirii de Goethe, dar creatia lui nu risca nimic prin aceasta. Iar cine accepta o filosofie ca arta, trebuie s o accepte vrind nevrind si ca filosofie. De aceea cultura este un imperiu al pacii. De aceea anticultura este atat de agresiva. Noica, ale carui venituri sunt modeste, cum e si normal pentru un &bdquo...

Introducere: Eugen SimionEditie jubiliara aparuta cu sprijinul Ministerului Culturii

Am scris această carte, nedorind să iau cu mine în eternitate amintirile din deportare pe care am vrut să le afle şi cei care nu le-au trăit şi nu le vor cunoaşte, din fericire, decât din cărţi.În final, am simţit că m-am purificat, lăsând în urmă spaimele, angoasele, teama de Securitate şi am devenit, din nou, asemenea copilului pur, care a plecat în lume cu sufletul curat, nemaculat de ororile unei lumi nedrepte şi neiertătoare.Fără ura şi...

"Citind aceste pagini, mi-am dat deodata seama ca am tacut bine atatia ani de zile. Neputinta de a ma exprima m-a facut, desigur, nefericit, dar ceea ce pana acum m-a impiedicat sa vorbesc liber a fost <sentimentul constient al insuficientei personale>. Veninul strans in mine nu atinsese concentratia necesara pentru a deveni leac. Eram pur si simplu necopt. A trebuit sa cunosc spaima carnii si lehamitea ultima a sufletului, sa ma desprind de oameni care plecand au luat parti din mine, sa-m...

Octavian Paler vrea sa spuna in aceasta carte de eseuri ca nu in biblioteci a gasit morala acestor scrisori imaginare, adresate unor mari personalitati ale culturii, dintre care unele i-au dominat lecturile si obsesiile, ci pe strada, pe tarmul marii sau printre amintiri. In aceste texte marturiseste ce a aflat cu ajutorul inimii de la viata si poate de aceea a simtit nevoia ca dupa fiecare eseu sa aseze cate o poezie. Printre acestea se afla si poezia "Avem timp", amintita de atatea ori la moar...

Virtutea de capetenie a acestor amintiri sta in expresivitatea lor, in detasarea cu care autorul, nepotul scriitorului Duiliu Zamfirescu si fiul diplomatului Duiliu Alexandru Zamfirescu, impleteste aspecte ludice si episoade dramatice, in refuzul retoricii. Le parcurgi retraind propria experienta din acele vremuri nefaste si iti vin in minte sumedenie de ciudatenii ale unui cotidian straniu, de supravietuire, in chiar tara ta.

,,Publicarea unor amintiri intime, ca acestea, reinvie sentimentul unor rani nevindecate. Cu toate ca s-ar putea spune ca nu este niciodata momentul sa destainui ochiului crud al lumii tainele acestor rani, am indraznit totusi azi sa le redam tiparului, in romineste, cu toata dragostea si cinstirea pe care i le datoram autoarei, nadajduind ca cele dezvaluite aici vor reaminti generatiilor de azi puterea de sacrificiu a unui suflet mare, sufletul Elenei Vacarescu" (Mariuca Vulcanescu)...

"In fiecare dintre noi se afla un zeu perisabil. Cand puterea lui este absoluta, in majoritatea cazurilor, el se substituie fiintei umane purtatoare. Iar aceasta din urma ii preia manifestarile, deprinderile superficiale, infatuarea puturoasa, aroganta nestavilita, gustul pentru subculturi agresive (caci sunt si unele inofensive), cultul pentru accesorii pe care le considera simboluri de prestigiu social: v ila cu zeci de camere, termopane, limuzina, contul bancar umflat prin tunuri, co...

„«Fericit cel care, ca Ulise, a calatorit in jurul pamintului», spune un faimos vers. Ei bine, Ioan T. Morar a reusit o performanta care, la rindu-i, ar trebui sa-si gaseasca homerul: el a calatorit la capatul lumii! A locuit vreme de doua luni intr-un paradis de o paralizanta frumusete, «o frumusete care se risipeste in gol», dupa cum o defineste autorul, incercind sa inteleaga alteritatea absoluta. Cartea lui Ioan T. Morar este o marturie ca traim intr-un soi ...

La fel ca in “Manifestul fotbalist”, Traian Ungureanu intreprinde in “Eroi si jocuri populare” ceva ce se poate chema analiza culturala a sportului. Dar poate ca termenul e prea pretios. Sau prea uscat. De fapt, mesajul lui Traian Ungureanu e mai simplu si suna astfel: suntem neglijenti si avem vocatie de statisticieni. Astfel formatati, ratam intalniri invioratoare fiindca ne intereseaza prea mult clasamentul, golaverajul sau sportivul privit ca protagonist monden. O...

„Scena ca imago mundi: deliram, pentru ca natura insasi sa nu delireze in noi; purtam masti, spre a ne proteja de metamorfozele repulsive; murim in efigie, ca sa ne perpetuam in carne; simulam, pentru a trai mai mult si mai bine. Demiurgia ludica, pe scena ca si in viata, elibereaza spiritul de tensiunile ce risca sa il sufoce. Mimand jocul Creatorului devenim creaturi convenabile.” (Mihai Maniutiu)ISBN: 978-973-50-1730-9Editia: IData editiei: 2007Format: 13x20 cmNumarul de pagini: 1...

O carte cutremuratoare, o marturie pe viu, din interiorul unui sistem represiv diabolic, a unuia dintre actorii principali: Tanase Evghenie, general de securitate, loctiitor al ministrului afacerilor interne. „Trebuie sa-ti intre in cap - Voinea - ca viu din mainile noastre nu vei scapa, mai ales tu pe care te consideram sef. Vom face din voi ceea ce vrem noi, nu ceea ce doriti voi. Nu veti fi eroi asa cum va sunt principiile. Veti fi niste ticalosi mascati, departe de orice virtute. ...

„Astazi, tot ce e necunoscut tinde sa nu mai fie ignorat, cu frilozitatea cunoasterii viitoare, ci mai curand ignorat. „Ei si?” „Care-i problema?” Asemenea noi intrebari, prin care noul om nou se dezbara de povara raspunsurilor personale (adica funciarmente responsabile), tradeaza fidel, ca sa spun asa, derapajul in care traim si de care incercam, unii dintre noi, sa ne ferim progeniturile, apropiatii si, desigur, propriul suflet. Problema e ca problema a dispar...

„Privighetoare a Romaniei“ pe scena Bayreuth-ului wagnerian de la începutul secolului trecut, recrutata în 1914 ca agent secret al Berlinului, Veturia Goga a urcat cu vremea toate treptele ierarhiei de umbra a nazismului. Metamorfozata în „Privighetoarea lui Carol II“, Eminenta cenusie, egeria si Marea Doamna a dictaturii antonesciene, l-a slujit pe Hitler, catre care „si-a ciripit“ propriul sot, pe Octavian Goga, dar si pe Carol II, pe Mares...

Imi amintesc bine momentul: tocmai incheiasem lectura romanului sau “Viata pe un peron”, caruia urma sa-i fac o prefata pentru editia de la Corint. Eram, de ani buni, impresionat si intimidat de Octavian Paler. De cartile sale, ca si de iesirile in spatiul public, intotdeauna memorabile prin greutatea si tonalitatea cuvintelor rostite. Intr-o epoca a logoreei si grafomaniei, cu atatia analisti improvizati si scriitori inchipuiti, acest intelectual stralucit avea darul de a restitui c...

Sub forma de jurnal, volumul concentrat, dur si polemic al lui Mihai Cantuniari diseca nemilos anii "Epocii de Aur" si prezentul dezamagitor, refugiindu-se cu voluptate numai in miraculosii - aproape inexplicabilii - ani '60, singurii, din intreaga existenta a autorului, benefici atat in Romania, cat si in lume. Folosind pe rand batul si morcovul - biciuirea prezentului, nostalgia trecutului - , autorul inainteaza cu zambetul pe buze spre sfarsitul cel de obste, fara nici o concesie ...

Annie Bentoiu (nascuta in 1927) are de-o viata intreaga obiceiul de a-si nota in agende evenimentele personale si ale lumii in care traieste, si jurnalul acesta tinut cu consecventa a stat la baza celor doua extraordinare volume de memorii intitulate Timpul ce ni s-a dat, publicate in prima editie la Editura Vitruviu (2000 si 2006).In anii 1944-1947, autoarea a fost martora atenta a nenumaratelor "simptome" prin care se manifesta instaurarea comunismului in Romania. Nu s-a multumit sa observe: a...

Evenimentele anilor 1997 – 2001 din Romania, Franta, din lumea intreaga: Sanda Stolojan le comenteaza cu discretie, dar diagnosticele ei sunt precise, iar judecata morala e mereu prezenta. Cateva teme la care autoarea revine aproape obsesiv: ecourile jurnalelor ei precedente publicate la Humanitas (Nori peste balcoane, 1996, Ceruri nomade, 1999), prietenia intelectuala cu Cioran, spiritul francez si duhul romanesc, Franta si Romania puse mereu fata in fata – polii intre care osci...

Prefata de: Alex. Stefanescu "Horia Garbea este un om-orchestra in apatica literatura romana de azi. I s-au putea spune , dar formula suna prea solemn in cazul sau. Desi in viata de fiecare zi este ceremonios, scriitorul are prea mult spirit ludic pentru a fi caracterizat in termeni gravi. In “Caderea Bastiliei” el a provocat, deloc inocent, o sumedenie de coincidente cu viata reala. Nu este vorba, deci, de un roman cu cheie propriu-zis, de descrierea constiincioasa a unor...