Carti in categoria Memorialistica

„Citind aceste pagini, mi-am dat seama ca am tacut bine atatia ani de zile. Neputinta de a ma exprima m-a facut, desigur, nefericit, dar ceea ce pana acum m-a impiedicat sa vorbesc liber a fost tocmai «sentimentul constient al insuficientei personale».Veninul strans in mine nu atinsese concentratia necesara pentru a deveni leac. Eram pur si simplu necopt. A trebuit sa cunosc spaima carnii si lehamitea ultima a sufletului, sa ma desprind de oameni care plecand au luat parti din ...

„Priviti cu atentie mai intai harta prietenoasa a acestei calatorii. Abia apoi parcurgeti, impreuna cu autoarea, o experienta pe cat de palpitanta, pe atat de excitanta pentru minte si pentru nepretuita endorfina a libertatii. Trei fire sunt de urmarit si, la nevoie, puteti alege intre ele. Unul e cel al notelor de calatorie la cald si la persoana intai acut, ca sa zic asa. Sunt marcate in italice. Sa nu ratati zigzagul fin al nelinistilor Sabinei Fati, lasat la vedere cu parcimonie. Al do...

In ultimii ani s-a inregistrat un reviriment neasteptat si, totodata, perfect explicabil al popularitatii familiei regale in randul romanilor. Diverse sondaje de data recenta arata ca de la an la an poporul ii „pretuieste“ tot mai mult pe exponentii Casei Regale, fara insa a agrea in mod deosebit ideea revenirii tarii la statutul de monarhie constitutionala. In acest aparent paradox se ascunde mai degraba nevoia unei mai puternice si mai stabile reprezentari a autoritatii la nivel na...

Cum a fost omul Eminescu? Cine, daca nu contemporanii lui, ar putea raspunde la aceasta intrebare?Unii l-au cunoscut pur si simplu, altii i-au fost prieteni nedespartiti. Cu totii ne spun cate o poveste, iar povestile lor adunate laolalta spun, intreaga, povestea vietii lui. La capatul ei, dincolo de cliseele cu care ne-am obisnuit, apare un om care stia ca nimeni altul, in anii tineretii, sa se bucure de viata, dar care, ca nimeni altul, a indurat apoi calvarul ei.De aceea Eminescu face parte d...

Uneori, editorii publica un autor „fara nume“ pentru ca au incredere in calitatile cartii lui. Sau invers, publica o carte proasta doar pentru ca autorul „are nume“. Insa visul oricarui editor este sa aiba, simultan, o carte buna si un nume de autor cunoscut. Jurnalul actritei Oana Pellea, descoperit si prezentat acum cititorilor de criticul literar Ioana Parvulescu, e un astfel de vis.„Draga Oana, m-a uimit sa gasesc in notatiile tale lucrul pe care numai scriitori...

„Cine dintre domniile voastre nu-si aduce umilitor aminte de lungile, terifiantele cozi la feluritele «alimentare» ale ceausismului? Ore in sir de stat in zapada sau vipie pentru doua sticle de lapte sau de bere, pentru ratia de zahar si ulei, pentru pipote, maruntaie, gheare, unt, sapun, vata, pasta de ras, chibrituri sau hartie igienica, pentru kilogramul de carne sau branza schimbat apoi pe faina si orez, malaiul dat pe o cutie de nes, ciorapii de dama oferiti contra unui ca...

„E ca si cand as fi ghidat cu blandete printre scrieri, filme, muzica, peisaje si mii de feluri de tristete. Cineva imi atinge usor, dar insistent, tamplele cu palma, cum indrumi o pisica spre vasul cu mancare sau apa, imi si vorbeste peltic si rudimentar, ca unui bebelus. Pentru mine gesturile lui sunt insa teribile indemnuri si interdictii, iar vocea e insuportabila ca de un tunet. Mi se impune ce sa citesc, ce sa ascult, dar de atatea porunci (cele cateva trilioane scrise pe placile de ...

„Muzica nu corespunde unei forme de a fi. E o devenire, e ceva care se naste, creste, ajunge la un punct de maxima expansiune si moare, ca o planta, ca un sentiment, ca orisicare activitate omeneasca… Cultura nu este altceva decat drumul spre libertate.“ — SERGIU CELIBIDACHE „Celibidache avea una dintre cele mai fine urechi si una dintre cele mai patrunzatoare minti muzicale din cate mi-a fost dat sa intalnesc… Preocuparea permanenta pentru frazare si a...

„Sensuri ascunse, ce ar putea sa fie formulate in chip abstract, nu se gasesc in poezia mea, decat ca alunecari, pe cari insumi le condamn. Toate sensurile tin de domeniul unei sensibilitati metafizice, ce coboara in adanc si vine in adanc, ele n-au confinii cu intelegerea filozofica discursiva. ...In poezia mea sunt frecvente si motivele mitice, chiar teologice. Dar de aceste elemente uzez in chipul cel mai liber, ca mijloace de expresie poetica. Motivele nu sunt tratate «dogmatic&r...

„Cel mai greu lucru pe care-l are de infruntat un om in propria-i viata e insasi viata lui. Apar cateodata printre noi oameni care schimba unitatea de masura a vietii. Iar in masura in care Romania nu a disparut, asta s-a intamplat datorita unor oameni asemenea lui Carmen Uscatu. La 24 de ani ea si-a pus aceasta intrebare: daca tot ai reintrat in lume, ce-ar fi s-o faci mai frumoasa decat era cand ai fost la doi pasi de a iesi din ea? Sa-i fim recunoscatori autoarei pentru formidabila mart...

„Intens poetica, scrisa in versetele dragostei unui fiu pentru mama lui, in care extrema delicatete si fragilitate a sentimentului se transforma, prin scris, in extrema putere si rezistenta, cartea Mama: O fotografie a timpului si a iubirii este o poveste fara sfarsit, plina de melancolie. O reconstituire afectiva, din memoria care se remodeleaza in noi si noi versete. Un mod de a transforma doliul intr-un fel, foarte personal, de bucurie. Portretul mamei se lumineaza si se deseneaza in...

Editie ingrijita, studiu introductiv si note de Claudiu Secasiu Prefata de Michael Virgil Solomon Virgil Solomon (1894–1972), medic de formatie, a fost delegat la Adunarea Nationala de la Alba Iulia (1918), deputat, ministru, secretar general adjunct al Partidului National-Taranesc si un apropiat al lui Iuliu Maniu. A fost urmarit de Siguranta inca din 1937. Dupa instalarea comunismului, a fost intemnitat fara proces la Jilava, Pitesti, Aiud, Ocnele Mari si Sighet (1947–195...

Postfata de Raluca Bejenariu si Teodora Popescu „Se crede ca scrisul e cathartic, dar istoria literaturii, inclusiv cea romaneasca, e plina de suferinzi si sinucigasi. Cu toate acestea, nu am invitat sa contribuie la acest volum scriitori: pe de o parte, pentru ca ei au deja la indemana instrumentele (si obisnuinta) scrisului; pe de alta parte, pentru ca mi s-au parut mai interesante imaginarul bolii si limbajul celor care indeobste nu se exprima pe sine, in artele lor, neaparat cu aj...

„In 2016, in jurul Marii Negre am vazut aproape peste tot militari, iar in spatele atmosferei relaxate, pe care o intalnesti in general in porturi, am simtit precipitare si neliniste, de parca zilele bune se apropie de sfarsit, daca nu cumva s-au terminat deja. Aceasta mare capricioasa, aflata intre lumi, parca mereu nervoasa si greu de stapanit, este un loc al nesfarsitelor dispute, al nemultumirilor ascunse si al strategiilor razboinice. Perioadele de aparenta liniste n-au fost lipsite d...

„Am cunoscut si boieri destramati, din care nu ramasese decat ambalajul. Dar pot invoca o sumedenie de motive pentru care «boieria» lui Neagu Djuvara imi impunea. Mai intai, eleganta sa. Modul ingrijit de a se imbraca, de a se purta si de a vorbi. Toate, cu firescul nobletii innascute, fara afectare, fara ornamentica de parada. «Boiereasca» era si capacitatea lui Neagu Djuvara de a se misca plin de gratie pe granita subtire dintre cuviinta si inavuabil. Stia sa fie ...

Fiecare distanta strabatuta de privire in adancul cer e strabatuta catre ceva care, fata de clipa aceasta, este mereu mai vechi, s-a petrecut mai de demult, mereu mai de demult, de la odinioara pana la cel mai vechi odinioara. Jur-imprejur privirea noastra se cufunda in trecut, pana foarte departe, pana la niste lumini atat de vechi cat tineretea lumii.

Cu fotografiile autorului 12 tari. 40.141 de kilometri. Silviu Reut a pornit, de unul singur, intr-o calatorie prin America Latina – un continent deopotriva fascinant si periculos. Vreme de 6 luni, a strabatut Mexicul, Guatemala, Honduras, Nicaragua, Costa Rica, Panama, Columbia, Chile, Argentina, Bolivia, Peru si Ecuador. ?i-a asumat riscuri, a infruntat numeroase provocari si s-a lovit, nu de putine ori, de diferente culturale greu de imaginat. Scrisa cu mult talent, relatarea drumulu...

Bucuresti, un oras care, cu o vasta experienta a mutilarilor de tot felul, a trait incercand neobosit sa iasa din agonie. „Crescut in mijlocul campiei Baraganului, vara potopit de arsita si iarna batut de crivat, lovit pe neasteptate de cutremure dintre cele mai rele, inecat periodic de apele Dambovitei, mistuit de incendii si, pe deasupra, atacat din toate partile de cuceritori lacomi, Bucurestiul a fost o asezare greu de gospodarit, care a propasit incet, dand adesea inapoi ori inai...

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresioneaza prin intensitatea pe care o imprima literei, o intensitate care consuma si il consuma, intr-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atat de strans legate, alcatuiesc textul unei declaratii de dragoste d’outre-tombe, punctand, in marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeti. Exista aici o geografie personala, careia forta evoca...

Roman fiind, Radu Vancu are «sapte vieti in pieptu-i de arama». Asa si nu altfel i se explica frenezia debordanta a zilei si a clipei. Al doilea volum din Jurnalul lui este, fara sa ma tem de cuvant, hipnotic. Si ai impresia, citind, ca Radu Vancu tocmai a castigat un pariu cu supranaturalul. E mereu febril, ocupat si preocupat. Nu mai are mult pana sa cocheteze cu ubicuitatea. In geografia lui afectiva atrag atentia doua capitale: VancuVer si (San) Sebastian. Langa ele, pe aceeasi h...