In aceste 12 povestiri, Cehov se dovedeste, cu inefabilul sau amestec de luciditate trista si umor lipsit de sarcasm, un maestru al nuantelor si subtilitatilor dulci - amare ale sufletului, fara a scrie propriu - zis proza psihologica sau de idei.
Pentru Cehov, dragostea adevarata e departe de a fi ideala si lipsita de contradictii, desi inevitabil idealizeaza. In mod esential, ea se intemeiaza pe o comuniune - fie si iluzorie, in cazul celor amagiti - de simtire si valori, pe sinceritate, cons...