„Lectia pamantului in cultura romana trimite la timpuri mitologice. Pe atunci, nu se puteau imagina viata in afara pamantului si pamantul in afara vietii. De aceea, oamenii datorau un respect sacru fata de pamant, pe care-l adorau aidoma apei, focului si aerului. Romanii nu au facut exceptie de la aceasta viziune, adorand pamantul ca pe-o zeitate, cinstindu-l si, mai presus de toate, lucrandu-l cu grija, ca sa produca hrana, sa ofere adapost si sa ocroteasca viata.” Academicianul I...
