Arhidiaconul Constantin Hurjui s-a nascut pe plaiurile Bucovinei, in apropierea Manastirii Putna, intr-un spatiu profund legat de traditia ortodoxa si muzica bisericeasca. A descoperit pasiunea pentru cantul bizantin in perioada studiilor la Seminarul Teologic din Suceava, unde si-a format primele repere muzicale si spirituale alaturi de membrii Grupului psaltic „Macarie Ieromonahul”. Pentru o scurta perioada a coordonat strana Bisericii „Sfantul Nicolae” – a Spitalului Vechi din Suceava, dupa care s-a stabilit in Bucuresti pentru a urma cursurile Facultatii de Teologie, pe care le-a absolvit cu succes.
Activitatea sa liturgica si muzicala s-a legat in mod special de Catedrala Patriarhala din Bucuresti, unde a fost psalt intre anii 2007-2012 si din nou din 2014 pana in prezent. In august 2012 a fost hirotonit diacon pe seama Catedralei Patriarhale, iar in ziua de praznuire a Sfantului Nicolae din anul 2014, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel l-a hirotesit arhidiacon. De-a lungul timpului a colaborat si cu alte coruri importante din Capitala, fiind apreciat pentru interpretarea autentica a muzicii bizantine.
Arhidiaconul Constantin Hurjui a participat la numeroase evenimente dedicate muzicii psaltice si culturii bizantine. In 2016 a fost invitat special la concertul extraordinar care a marcat finalul celei de-a IX-a editii a Masterclass-ului International de Cant Bizantin de la Iasi, eveniment organizat in Catedrala Mitropolitana in prezenta Inaltpreasfintitului Parinte Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei. In 2020 a interpretat Axionul Invierii in cadrul editiei online a Festivalului International de Muzica Bizantina de la Iasi.
Pe langa activitatea liturgica si interpretativa, Constantin Hurjui s-a remarcat si prin cercetarea istoriei muzicii bisericesti. In 2021 a publicat volumul „Protopsalti, psalti si dirijori de cor la Catedrala Patriarhala (1820-2020)” la Editura Basilica, lucrare dezvoltata pornind de la cercetarile realizate in cadrul studiilor de masterat. Cartea a fost apreciata pentru valoarea documentara si contributiile originale aduse prin cercetarea arhivelor, fiind considerata o lucrare importanta pentru iubitorii de muzica bisericeasca si pentru mediul teologic si muzical romanesc.
