Nascut la Barcelona in 1948, Enrique Vila-Matas debuteaza ca romancier in 1973 cu volumul Mujer en el espejo contemplando el peisaje. Cu o frecventa aproape ritmica publica apoi romane si proza scurta: La asesina ilustrada (1977), Al sur de los párpados (1980), Nunca voy al cine (1982), Impostura (1984). Considerat unul dintre ultimii mari postmodernisti, i se recunoaste, printre altele, meritul de a fi contribuit la impunerea conglomeratului de proza scurta ca pe o noua subspecie a romanului prin culegeri precum Una casa para siempre (1988), Suicidios ejemplares (1991) si Hijos sin hijos (1993).
Opera sa, tradusa in treizeci si sapte de limbi, a fost distinsa de-a lungul anilor cu nenumarate premii prestigioase, printre care Prix du Meilleur Livre Étranger, Premiul National al Criticilor din Spania si Premiul Academiei Regale Spaniole, Premio Formentor de las Letras, Prix Médicis Étranger, Premiul Fil de Literatura, Premiul Herralde pentru roman, Premio Gregor von Rezzori.
Este Cavaler al Legiunii de Onoare franceze si a fost decorat cu Ordre des Arts et des Lettres.
