Ovidiu Genaru
Ovidiu Genaru, pseudonimul literar al lui Ovidiu Bibire, este un poet, prozator, dramaturg si publicist roman, nascut la 10 noiembrie 1934 in Bacau. A urmat studiile liceale in orasul natal, apoi a absolvit Institutul de Cultura Fizica din Bucuresti, in 1957. In tinerete a practicat gimnastica de performanta si a lucrat pentru o perioada ca acrobat la Circul de Stat. Dupa terminarea studiilor, a revenit la Bacau, unde a fost profesor de gimnastica la Scoala Sportiva intre 1957 si 1966. Ulterior, s-a dedicat activitatii literare si publicistice, devenind unul dintre reprezentantii generatiei poetice saizeciste.
A debutat editorial in 1966 cu volumul de versuri „Un sir de zile”, aparut in colectia „Luceafarul” a Editurii pentru Literatura. Au urmat volumele „Nuduri” (1967), „Tara lui Pi” (1969), „Patimile dupa Bacovia” (1972), „Bucolice” (1973), „Elegii” (1974), „Goana dupa fericire” (1974) si „Poeme rapide” (1983). In paralel, a publicat proza, printre lucrarile sale numarandu-se romanele „Week-end in oras” (1969), „Fidelitate” (1977), „Iluzia cea mare” (1979) si „Sperietoarea” (1992). A scris si piese de teatru, dintre care „La margine de paradis” si „Vieti paralele” au fost reprezentate pe scene din Romania. Creatia sa poetica imbina observatia vietii cotidiene cu ironia, sensibilitatea si reflectia asupra conditiei umane.
Intre 1966 si 1974, Ovidiu Genaru a fost redactor al revistei „Ateneu” din Bacau, publicatie la a carei dezvoltare a contribuit alaturi de alti scriitori ai generatiei sale. A lucrat ulterior in invatamantul superior si ca muzeograf la Casa Memoriala „George Bacovia” din Bacau. Legatura cu opera lui George Bacovia se reflecta si in propriile sale scrieri, in special in volumul „Patimile dupa Bacovia”. Dupa 1990, si-a continuat activitatea editoriala, publicand carti precum „Orient, pardon!” (1999), „Trandafir cu venele taiate” (2008), „Graffiti. Afise. Insomnii” (2014), „Terapia cu ingeri” (2016), „La opt, gaura cheii si alte patimi” (2019), „Cartea lui Mircea. Canal” (2020) si „Jurnal de pandemie si alte poeme din vremea urgiei” (2022). A desfasurat si activitati de traducere si arte plastice, fiind cunoscut pentru pictura de icoane pe sticla.
De-a lungul carierei, Ovidiu Genaru a primit numeroase premii si distinctii literare. A fost recompensat cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania pentru volumele „Elegii” si „Goana dupa fericire”, publicate in 1974, iar ulterior a obtinut distinctii pentru alte carti de poezie si proza. In 2004 i-a fost conferit Ordinul Meritul Cultural in grad de Comandor. In ianuarie 2020 a primit Premiul National de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia, pentru intreaga activitate poetica, iar volumul „Cartea lui Mircea. Canal” a fost recompensat cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru cartea de poezie a anului 2020. Opera sa a fost tradusa si publicata in strainatate, iar prin volumele de poezie, proza si dramaturgie, Ovidiu Genaru a contribuit la dezvoltarea literaturii romane contemporane.
