Valeriu Anania
Valeriu Anania, cunoscut in monahism sub numele de Bartolomeu Anania, s-a nascut la 18 martie 1921 in Glavile, judetul Valcea, si a fost una dintre cele mai importante personalitati ale culturii si spiritualitatii romanesti. A urmat Seminarul Central din Bucuresti si Facultatea de Teologie, completandu-si ulterior formarea prin studii de medicina si filologie. Inca din tinerete s-a remarcat prin interesul pentru literatura, teologie si viata monahala, intrand in obstea Manastirii Antim din Bucuresti.
De-a lungul vietii, Valeriu Anania a desfasurat o intensa activitate religioasa, culturala si academica. A cunoscut perioada represiunii comuniste, fiind arestat si incarcerat timp de mai multi ani din motive politice. Dupa eliberare, a activat in cadrul Bisericii Ortodoxe Romane, iar intre 1966 si 1976 a slujit comunitatile ortodoxe romanesti din Statele Unite ale Americii si Canada. In anul 1993 a fost ales Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului, iar din 2006 a devenit primul Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului.
Pe langa activitatea pastorala, Valeriu Anania a fost un apreciat scriitor, poet, dramaturg si traducator. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numara volumele „Memorii”, „Rotonda plopilor aprinsi”, „Mesterul Manole”, precum si numeroase piese de teatru, eseuri si lucrari teologice. Cea mai importanta realizare editoriala a sa este traducerea si comentarea integrala a Sfintei Scripturi, cunoscuta drept „Biblia Bartolomeu Anania”, apreciata pentru fidelitatea fata de textul original si valoarea sa literara.
Valeriu Anania a fost distins cu numeroase titluri si distinctii pentru contributia sa la cultura, teologie si literatura romana. Prin intreaga sa activitate a promovat dialogul dintre credinta si cultura, fiind considerat una dintre cele mai reprezentative figuri ale Ortodoxiei romane contemporane. Valeriu Anania a incetat din viata la 31 ianuarie 2011, la Cluj-Napoca, lasand in urma o mostenire spirituala si culturala de o valoare exceptionala.
