La Florin Caragiu vedem o fuziune unica si organica intre teologia rasariteana (canonica si ,,iconica\\" la sursa, dar adresata de poet piezis si insolit) si suprarealism - caci ce sunt intimitatea subpamanteana si cerul urbanizat, gesturile revelatorii etc., ca si luciditatea cu care se absoarbe vocabular ,,nepoetic\\" in liniile de vibratie ale poemului, decat (si) un mod valabil de a continua azi zestrea lui Gellu Naum? Caragiu are un mod profund metaforic de a traversa lumea (,,ziua\\") nu p...
