Cu o postfata de Basarab Nicolescu
„De tanar, ca sa ma apar, fiind vulnerabil, am pretins arogant ca pot sa ma bizui doar pe mine. Ca sa dovedesc ca «sunt cineva», am pretins ca stiu tot. Doar treptat mi-am descoperit lipsa de putere, slabiciunea. Am simtit gustul amar al neputintei. Si, paradoxal, recunoscand si acceptand aceasta realitate, m-am trezit conectat la o forta nebanuita. In timp, orgoliul nu a disparut, cum as fi vrut, dar s-a diminuat considerabil. Am avut noroc ...
