Descriere - Protectia marcilor neinregistrate la nivelul Uniunii Europene
Privind retrospectiv, functia si rolul principal al unei marci au fost de a proteja potentialii consumatori de confuzie cu privire la originea comerciala a produselor si serviciilor desemnate. De altfel, primele semne care au fost folosite cu un rol asemanator marcilor moderne au provenit din necesitatea economica de a diferentia produsele oferite de un producator de cele ale altui producator. Ca atare, marcile s - au dezvoltat devreme ca indicatori de origine.
Secolul trecut a adus schimbari majore in paradigma protectiei marcilor. In timp ce sistemele de prioritate de inregistrare au inlocuit treptat sistemele de protectie bazate pe utilizare, in ceea ce priveste rolul si functiile marcii, accentul pus pe protectia consumatorului s - a mutat pe protectia titularilor de marci, iar protectia impotriva riscului de confuzie a evoluat catre o protectie impotriva diluarii marcilor si a valorii lor economice.
Datorita globalizarii relatiilor economice, a devenit important ca agentii economici sa beneficieze de predictibilitate si drepturi puternice. In consecinta, protectia marcilor notorii a devenit unul dintre putinii exponenti ramasi ai sistemelor de protectie prin utilizare, in timp ce protectia marcilor neinregistrate a continuat intr - un numar limitat de jurisdictii, conform traditiei fiecarui stat.
In acest context, in timp ce legislatia Uniunii Europene privind marcile este armonizata din ce in ce mai detaliat, protectia marcilor neinregistrate pare sa fie lasata in afara intinderii armonizarii. Avand in vedere toate cele de mai inainte, lucrarea abordeaza evolutia protectiei marcilor, punand accent pe sistemele de protectie si pe rolurile si functiile marcilor, pe valoarea economica a unei marci, pentru a evalua importanta drepturilor inregistrate si neinregistrate din portofoliul unui titular, realizand totodata o privire de ansamblu asupra legislatiilor europene pentru a analiza daca marcile neinregistrate mai fac parte din sistemele lor de protectie a marcilor si, in cele din urma, asupra modului in care tratatele internationale si legislatia Uniunii le reglementeaza, pentru a determina daca si cum ar trebui abordate marcile neinregistrate in legislatia Uniunii Europene.
