Martiri, martiriu si marturie dupa Sf. Vasile cel Mare - Episcopul Sofian Brasoveanul - Sofian Brasoveanul, Ep.

Descriere - Martiri, martiriu si marturie dupa Sf. Vasile cel Mare - Episcopul Sofian Brasoveanul

Scrierile si omiliile Sfantului Vasile cel Mare constituie o invitatie adresata noua tuturor la a trai o viata martirica, marturisitoare, la a duce un mod de viata martiric. De marturia pe care noi crestinii o dam astazi cu viata noastra depinde biruinta impotriva puterilor de astazi ale raului si a noului paganism contemporan, atat de divers si de intens propagat. (Episcopul Sofian)
Vom da noi aceasta marturie? Raspunsul ramane sa-l dea fiecare cu viata lui.

Fragment :

 Crestinismul nu poate fi conceput fara dimensiunea martirica a sa. De-a lungul istoriei sale, crestinii au marturisit si marturisesc existenta lui Dumnezeu, Care, din marea Sa iubire pentru om, L-a trimis in lume pe Fiul Sau cel Unul-nascut Iisus Hristos, Care S-a intrupat, a primit sa se faca unul ca noi, a suferit patimile pricinuite de oameni, a fost rastignit, a inviat si s-a inaltat la ceruri, facandu-se astfel model si al propriei noastre invieri spre viata cea vesnica. Marturia data pentru Hristos in mijlocul lumii este asadar marturia credintei in Cuvantul lui Dumnezeu intrupat, a dragostei pentru El si a nadejdii in viata vesnica traita in comuniune cu El. Aceasta marturie nu se implineste doar cu cuvantul, ci ea este mai ales un intreg mod de viata, iar in anumite conditii istorice poate lua forma martiriului, necesitand chiar moartea.
     De multe ori, in primele veacuri ale istoriei crestine marturia lui Hristos atragea dupa sine moartea martirica. Lumea antica pagana, care nu accepta marturia despre un Dumnezeu Care S-a facut om, a suferit, a fost rastignit si a inviat, precum si forurile superioare ale statului roman, care considerau invatatura crestina fiind un fel de magie si ii priveau pe crestini ca pe niste necredinciosi, dusmani ai statului si ai traditiilor lui, s-au opus cu toate mijloacele dezvoltarii crestinismului. Insasi existenta crestinilor era considerata ca o crima si adesea era pedepsita intr-un mod foarte dur, chiar si cu moartea. In asemenea conditii, cand apartenenta la crestinism putea atrage moartea in orice clipa, faptul ca cineva sa fie crestin insemna sa traiasca cu adevarat doar in vederea vietii vesnice, adica sa traiasca fiind orientat eshatologic. Patria cea adevarata a crestinilor, a martirilor, nu era cea prezenta, ci cea viitoare, spre care ii si atragea dragostea lor pentru Hristos. Viata pasagera prezenta era privita de crestini doar ca un loc de pregatire pentru cea vesnica si isi primea valoarea tocmai din aceasta calitate a ei.
     In omiliile si scrierile sale, Sfantul Vasile cel Mare ii pune in evidenta pe martiri ca pe niste atleti ai vietii viitoare in comuniune cu Hristos. In cuvintele sale panegirice, rostite in cinstea anumitor martiri, cuviosul ierarh din Capadocia elogiaza credinta, dragostea si rabdarea lor in mijlocul infricosatoarelor chinuri, precum si nadejdea cu care mureau si subliniaza caracterul de jertfa al martiriului. Sfantul Vasile accentueaza faptul ca moartea martirica era expresia si incununarea totalei daruiri de sine lui Dumnezeu din partea martirilor si constituia jertfirea intregii lor fiinte de dragul lui Hristos in Care credeau si pe Care Il iubeau. Jertfa facuta de martiri dovedeste dragostea lor desavarsita pentru Hristos, ca un raspuns la dragostea lui Hristos, Care S-a jertfit pentru oameni. Aceasta dragoste ii impingea sa jertfeasca toate pentru a castiga comuniunea vesnica cu El. Moartea martirilor demonstreaza casi viata lor a fost o marturie pe care ea – moartea – doar o incununeaza.
     Credinta, dragostea si jertfa martirilor au condus la biruinta Bisericii in lupta cu lumea pagana, inchinatoare la idoli. Dupa incetarea persecutiilor, continuatori ai lucrarii martirilor s-au dovedit a fi cu precadere monahii, pe care Sfantul Vasile cel Mare ii numeste de asemenea atleti ai credintei. Marturia lui Hristos, pe care martirii o dadeau prin moartea lor, cuviosii asceti o continua cu dorinta si vointa de-a lungul intregii lor vieti prin intermediul luptelor pentru credinta, avand drept cauza si impuls la aceasta aceeasi credinta si dragoste, cu aceeasi nadejde si cu aceeasi destinatie eshatologica.
     Insa martiri/martori ai lui Hristos sunt chemati sa fie toti crestinii. Faptul de a pune in lucrare calitatile date prin aceea ca omul este creat dupa chipul lui Dumnezeu in vederea ajungerii la asemanarea cu El constituie o datorie a tuturor crestinilor, iar implinirea acestui lucru inseamna o marturie data pentru Hristos. Sfantul Vasile cel Mare, a carui viata a fost o marturie permanenta a lui Hristos, ii propune pe martiri drept modele pe care crestinii sunt datori sa le imite. Aceasta nu inseamna ca ei trebuie sa moara precum aceia, in afara de cazul in care conditiile externe ar cere acest lucru. Inseamna insa ca ei trebuie sa traiasca cu adevarat crestinismul, straduindu-se pana la moarte, dupa cum spune, pentru implinirea Evangheliei in viata lor.


Nr. de pagini : 190
Anul aparitiei : 2005