Descriere - Din umbra satelor
In fiecare an, primavara picura noi nadejdi in sufletele noastre. Intreaga fire, trezita din nou la viata, se imbraca in haina aleasa, in vesmant de sarbatoare. Pretutindeni zbucneste viata: pe munti, in vai, in codri, pe campie; numai in sufletul lenesului si al necredinciosului n-are loc nici o primeneala, caci vantul vietii sufla a pustiu in el ca intr-o casa macinata de ruina.
Sa va mai atintiti ochii si catre cer, caci dupa moarte intr'acolo-i croita cararea sufletului nostru. Unei pasaruici cum e ciocarlia, inca-i place sa se inalte catre soare in cantec de preamarire, si voua, sa nu va fie drag a va inalta cu sufletele catre cer macar in zile de Duminica si sarbatori?! Natura intreaga si-a schimbat vesmantul. Dar voi, hainele vechi ale pacatelor, primeniti-le cu haina curata a faptelor bune, caci, altfel, crestinii care nu vor sa se abata din calea uratelor deprinderi si a pacatelor vatamatoare, se aseamana cu cracile ramase uscate dintr-un copac infrunzit.
Din frumusetea primaverii desprindeti un talc si pentru bietul suflet!
Pr. N.V. Hodoroaba
