Permacultura - Holmgren, David

Descriere - Permacultura

Permacultura: Principii si directii dincolo de sustenabilitate/ Permaculture: Principles and Pathways beyond Sustainability de David Holmgren aduce in prim plan conceptul complex de permacultura pe care l-a dezvoltat impreuna cu Bill Mollison in anii 1970 ca raspuns la criza de mediu cu care se confrunta societatea. Conceptul a fost dezvoltat pe parcursul a 25 de ani. Scopul cartii de fata este de a explica conceptul de permacultura unui public mai larg, care nu este interesat neaparat de conceptul agriculturii organice.
In aceasta ordine de idei, "Permacultura” se va dovedi o lectura interesanta pentru activisti, designeri, profesori, cercetatori, studenti si alte persoane care se confrunta cu problemele controversate ale sustenabilitatii intr-o gama larga de domenii.
Bazata pe 25 de ani de gandire si de practica, aceasta carte prezinta principiile care ghideaza designul si actiunea in permacultura. Si daca permacultura nu va contribui la salvarea lumii asa cum o cunoastem noi, ea poate inspira si determina o multitudine de raspunsuri creative pentru lumea care se contureaza.
Factorii care au stat la baza dezvoltarii conceptului de permacultura sunt:
• Criza de mediu si amenintarile la adresa bunastarii si chiar a supravietuirii populatiei;
• Impactul societatii industrializate globale asupra biodiversitatii lumii;
• Exploatarea combustibililor fosili in timpul erei industriale - care a fost considerata principala cauza a exploziei spectaculoase a numarului de oameni, a tehnologiei si a oricarei alte noi caracteristici a societatii moderne.
• Epuizarea inevitabila a combustibililor fosili in cateva generatii, care va duce la revenirea la un mod de viata asemanator celui din societatile preindustriale, bazat pe energie si resurse regenerabile.
David Holmgren s-a nascut in 1955, in Fremantle, Australia de Vest. Fiind copilul unor activisti politici din clasa muncitoare, a fost profund influentat de revolutia sociala de la sfarsitul anilor '60 si inceputul anilor '70. In timp ce calatorea prin Australia, in 1973, s-a indragostit de peisajul tasmanian si s-a alaturat inovatoarei Scoli de Design Ecologic din Hobart. Impreuna cu mentorul sau, Bill Mollison, cu care a avut o colaborare foarte stransa timp de trei ani, a dezvoltat conceptul de permacultura, fapt care le-a schimbat cursul vietii amandurora.
In calitate de tanar coautor al cartii "Permaculture One”, in 1978, David s-a ferit de lumina reflectoarelor si s-a concentrat pe dezvoltarea continua a abilitatilor sale practice si de design al unui stil de viata autonom. De atunci, a scris mai multe carti, a organizat ateliere de lucru si a tinut cursuri in Australia, Noua Zeelanda, Israel, Japonia, America si Europa. In calitate de designer consultant, si-a dezvoltat o expertiza solida in domeniul regiunilor temperate din sud-estul Australiei, cu un puternic accent pe bioregiunea din teritoriul sau natal.
Din 1985 locuieste impreuna cu partenera lui, Su Dennett, in Hepburn, la ferma lor Melliodora - unul dintre cele mai cunoscute locuri de demonstratie permaculturala din Australia.
Cartea de fata le ofera cititorilor perspective noi asupra unei varietati de probleme de mediu si arata cum permacultura este mult mai mult decat un simplu sistem de gradinarit. Ea ofera un raspuns eficace la limitarile privind utilizarea energiei si a resurselor naturale, fiind in acelasi timp un raspuns multumitor pentru cei care vor inteleaga fundamentele designului si culturii durabile.
Al treilea val al ecologismului
Permacultura a fost una dintre alternativele ecologice care au aparut in urma primului mare val de constientizare a problemelor de mediu, in urma raportului Clubului de la Roma din 1972 si a socurilor petroliere din 1973 si 1979.
Dupa boom-ul economic din anii '80 generat de politicile Reagan-Thatcher, constientizarea efectului de sera a declansat un al doilea val al ecologismului, stimuland interesul pentru permacultura. In anii '90, atentia publicului s-a mutat spre noile tehnologii si globalizare, urmata de o faza de consolidare. In 1999 au aparut semnele unui al treilea val ecologist, care ar putea integra inovatiile anterioare, dar si aduce idei noi. Cartea este prezentata ca o contributie la acest al treilea val.
Ce este permacultura?
Termenul de permacultura a fost inventat de Bill Mollison si de David Holmgren la mijlocul anilor '70 pentru a descrie un "sistem integrat, in evolutie, de plante perene sau care se autopropaga si de specii de animale utile pentru om”.
O definitie mai actuala a permaculturii este aceea de "peisaje proiectate in mod constient care imita tiparele si relatiile intalnite in natura, producand in acelasi timp o abundenta de hrana, fibre si energie pentru satisfacerea nevoilor locale”.
Permacultura se refera la valori si viziuni, precum si la proiecte si sisteme de management care se bazeaza pe o intelegere holistica, in special pe cunostintele si experientele noastre bioecologice si psihosociale. Este vorba in special despre relatiile noastre cu sistemele de administrare a resurselor naturale, precum si cu designul si redesignul lor, astfel incat sa poata sustine sanatatea si bunastarea tuturor generatiilor prezente si viitoare.
Etica permaculturii
Etica reprezinta principiile morale care sunt folosite pentru a ghida actiunea spre rezultate bune si pozitive si a sta departe de cele negative si gresite.
Etica permaculturii inseamna:
• Grija fata de pamant: Reconstruirea capitalului naturii;
• Grija fata de oameni: Grija fata de sine, de familie si de comunitate;
• Impartirea echitabila: Stabilirea limitelor fata de consum si reproducere si redistribuirea surplusului.
1.Grija fata de pamant inseamna:
• Sol viu. Grija fata de solul viu ca sursa a vietii (terestre), pentru care avem cea mai mare responsabilitate.
• Biodiversitate. Grija fata de toate formele de viata care locuiesc pe Pamant.
• Grija pentru fiintele vii. In ciuda faptului ca satisfacerea nevoilor noastre, inseamna inevitabil sa ucidem alte fiinte vii.
2. Grija fata de oameni inseamna:
• Asumarea responsabilitatii si concentrarea pe solutii, nu pe obstacole.
• Actiune, nu victimizare;
• Grija fata de oameni incepe cu responsabilitatea fata de sine, dar trebuie sa duca la solidaritate si echilibru global, reducand dependenta de sisteme care genereaza inechitati si consum excesiv.
3.Impartirea echitabila inseamna stabilirea unor limite fata de consum si reproducere si redistribuirea surplusului;
1. Abundenta si risipa: Adevarata abundenta provine din aprecierea limitelor naturii si incurajeaza distribuirea surplusului, nu din exces si risipa.
2. Recunoasterea limitelor: O intelegere matura a lumii implica recunoasterea limitelor fizice si ecologice; penuria este adesea o realitate fabricata, care stimuleaza consumul necontrolat.
3. Redistribuirea responsabila: Redistribuirea surplusului este un principiu etic vital, prin care ajutam Pamantul si oamenii din afara cercului nostru si totodata o responsabilitate tot mai importanta in contextul fragilitatii institutionale moderne.
"Aceasta este cea mai avansata prezentare a conceptelor permaculturii pe care o cunosc. Cele 12 principii au fost testate pe scara larga, nu numai de catre autor, care este coinitiatorul permaculturii, ci si de catre mii de permacultori din intreaga lume.
Daca permacultura este ceva nou pentru tine, acest volum iti va oferi o introducere exceptionala in aceasta abordare holistica a designului peisagistic.
Daca esti de mult timp un practicant sau un profesor in permacultura, probabil ca aceasta este cartea pe care o asteptai, pentru a-ti provoca si rafina ideile si pentru a o folosi ca text de baza la cursurile tale de permacultura. Sper sa te bucuri de lectura acestei carti extrem de valoroase la fel de mult cum am facut-o eu.”
- Prof. Stuart B. Hill, Cuvant-inainte la prima editie (2002)
Asadar, unul dintre principalele merite ale acestei carti este acela de a prezenta in detaliu cele 12 principii ale permaculturii, oferindu-ne astfel o perspectiva de ansamblu asupra acestui concept si ajutandu-ne sa-i intelegem mai bine aplicabilitatea. Va invit, in continuare, sa le descoperiti.
Cele 12 principii ale permaculturii:
1. Observa si interactioneaza. Frumusetea se afla in ochii privitorului.
Acest principiu fundamental al permaculturii se axeaza pe observatia atenta si interactiunea constienta cu natura pentru a crea sisteme durabile si eficiente. Sau, altfel spus, sustine necesitatea de a privi, a invata din natura si a actiona inteligent, cu o interventie minima, pentru a crea sisteme sustenabile.
Idei Principale:
Observa si invata de la natura: Prin observare atenta, descoperim tipare si solutii eficiente in mediul natural.
Designul ca abilitate esentiala: Permacultura promoveaza gandirea de design ca pe o abilitate universala, care imbina ratiunea cu intuitia.
Aplica principii din natura: Exista o serie de maxime, precum "problema este solutia” sau "fa cea mai mica interventie necesara”, care ne ajuta sa proiectam inteligent si sa evitam excesele.
Critica educatiei formale: Educatia moderna se bazeaza prea mult pe informatii secundare, limitand experienta directa si gandirea originala.
Valoarea experientei directe: Invatarea prin observatie, incercare si eroare este cruciala pentru inovatie si dezvoltarea sistemelor ecologice.
PRINCIPIUL 2: Captarea si stocarea energiei
Sustenabilitatea nu inseamna doar adoptarea unor tehnologii, ci presupune o cultura bazata pe respectul pentru viata, echilibrul ecologic si responsabilitatea fata de generatiile viitoare. De aceea, daca ne dorim un viitor mai bun, trebuie sa invatam de la natura cum sa folosim resursele in mod eficient: sa captam, sa stocam si sa refolosim energia, carbonul si nutrientii, in loc sa le risipim.
In aceasta ordine de idei, principiul doi face referire la:
1. Captarea si stocarea energiei:
Societatea actuala consuma energia (in special pe cea fosila) fara a o economisi sau reinvesti in capital natural. In schimb, sistemele naturale transforma si pastreaza energia in forme utile (fotosinteza, sol viu, copaci, apa).
Se observa astfel ca conceptele economice actuale ignora baza energetica a bogatiei, ceea ce duce la vulnerabilitate in fata crizelor energetice. De aceea e nevoie sa valorificam sursele regenerabile (soare, vant, biomasa) si sa devenim mai autonomi energetic.
2. Stocarea nutrientilor si carbonului in ecosisteme:
Solul si vegetatia sunt depozite esentiale de nutrienti si carbon, vitale pentru productivitate si supravietuire.
Agricultura moderna epuizeaza aceste rezerve prin practici intensive.
Refacerea humusului si plantarea arborilor sunt solutii-cheie pentru reechilibrarea ciclurilor naturale si combaterea schimbarilor climatice.
"Intr-un viitor cu energie redusa, valoarea padurilor mature capabile sa produca in mod sustinut o gama larga de produse din lemn va fi foarte mare. Ca si in trecut, avutia natiunilor va fi masurata prin cantitatea si calitatea padurilor lor.”
Permacultura promoveaza metode de refacere a capitalului natural: apa, sol viu, copaci, seminte.
3. Bogatia reala si cultura sustenabilitatii:
Adevarata bogatie nu consta in bani, ci in resurse regenerabile accesibile si rezistente (apa, sol, paduri, seminte).
Este necesara o planificare regionala ecologica si o regandire a modului in care proiectam gospodariile, infrastructura si comunitatile.
Cea mai valoroasa "energie” este adesea imateriala: cunoastere, cultura, organizare comunitara.
Valorile viitorului trebuie sa includa simplitatea, adaptabilitatea, respectul fata de natura si o utilizare strategica a resurselor neregenerabile.
PRINCIPIUL 3: Obtine un castig
Sistemele sustenabile prospera prin recompense imediate si tangibile, cum ar fi recoltele sau sprijinul comunitar, necesitand un echilibru intre eficienta si utilitate. Aceasta abordare implica:
Utilizarea eficienta a resurselor si relatiilor, bazata pe adaptabilitate si interdependenta, ilustrate in capitolul de fata prin folosirea speciilor rezistente, cresterea fertilitatii solului si flexibilitatea in fata "culturii cu pipeta”.
Cultura cu pipeta, caracterizata prin salarii si cumparaturi regulate, este tot mai depasita de realitatile economice si sociale, impunand flexibilitate si adaptabilitate, abilitati esentiale pentru a naviga intr-o lume cu resurse fluctuante si pentru a construi o viata mai autonoma prin permacultura.
O intelegere profunda a "castigului” real, masurata prin metode complexe de contabilitate ecologica precum Amprenta Ecologica si eMergy, dar si prin frugalitate voluntara, depasind capcana eficientei inutile.
Amprenta Ecologica este o metoda de contabilitate ce cuantifica suprafata de teren productiv necesara pentru a sustine stilul de viata al unei persoane sau comunitati, relevand ca omenirea consuma mai mult capital natural decat este disponibil si oferind instrumente pentru a identifica si reduce impactul individual.
Contabilitatea eMergy este o metodologie complexa, bazata pe legile universale ale energiei, care ofera o analiza profunda a costurilor si beneficiilor reale ale sistemelor naturale si umane, redefinind conceptul de bogatie si evidentiind ca investitiile pe termen lung in resurse regenerabile, precum padurile, ofera un randament energetic net superior, desi necesita un timp mai lung de inlocuire.
Frugalitatea voluntara cultiva o intelegere intuitiva a alocarii eficiente a resurselor si dezvolta abilitati esentiale de observare si design in permacultura, permitand optimizarea sistemelor la scara mica si oferind o perspectiva valoroasa pentru ghidarea tranzitiei societale catre un consum redus de energie.
Trecerea de la consumator la producator responsabil, prin design constient si invatare continua, pentru a naviga tranzitia energetica si a construi un "drum descendent prosper” catre un viitor cu resurse limitate.
PRINCIPIUL 4: Aplica autoreglarea si accepta feedbackul
In aceasta sectiune, David Holmgren vorbeste despre feedback ca mecanism de control, subliniind faptul ca ambele tipuri de feedback, atat cel pozitiv (care stimuleaza cresterea), cat si cel negativ (care previne excesele si mentine stabilitatea) sunt vitale pentru echilibru.
Autoreglarea: Sistemele se adapteaza pentru a evita problemele majore. Societatile traditionale intelegeau aceasta nevoie, in timp ce societatea moderna tinde sa ignore semnalele de alarma.
Natura ca model: Pamantul (Ipoteza Gaia) si ecosistemele demonstreaza autoreglarea prin mecanisme complexe de control (pradatori, boli) care mentin echilibrul.
Altruismul tripartit: Energia si resursele dintr-un sistem ar trebui impartite in trei: pentru autosustinere, pentru sprijinirea furnizorilor de resurse si pentru contributia la bunastarea sistemului mai larg.
Problemele societatii moderne: Ierarhiile sociale actuale, in special elitele, nu reusesc sa se autoregleze, ceea ce duce la dezechilibre si la riscul de colaps. Dependenta de resurse indepartate ne face sa ignoram impactul actiunilor noastre.
Calea de urmat: Este necesara o "revolutie culturala” care sa readuca in prim plan valorile de autoreglare si de recunoastere a dependentei noastre de natura. Permacultura ofera o abordare "de jos in sus”, incurajand autonomia individuala si comunitara pentru a reconstrui sisteme sustenabile.
In aceasta ordine de idei, autorul subliniaza faptul ca "Schimbarea incepe cu tine” este un principiu fundamental al permaculturii, care pune responsabilitatea personala pe primul loc, ea fiind un principiu cheie al sustenabilitatii. Fiecare individ din lumea dezvoltata detine o putere energetica fara precedent, influentand puternic viitorul, in contextul in care institutiile traditionale sunt in declin. Asumarea acestei responsabilitati ajuta la restabilirea feedback-ului direct intre actiunile noastre si consecintele lor, transformand sinele – cel mai accesibil sistem intreg – intr-un punct de plecare esential pentru o gandire sistemica mai ampla.
De asemenea, se evidentiaza importanta autonomiei personale ca forma de actiune politica. Prin reducerea dependentei de surse centralizate si adoptarea unui stil de viata mai autosuficient, indivizii pot submina sistemele economice nesustenabile si pot contribui la rezilienta in fata dezastrelor, la fel cum se intampla si in ecosistemele naturale.
PRINCIPIUL 5: Foloseste si pretuieste resursele si serviciile regenerabile
Acest principiu al permaculturii subliniaza importanta utilizarii resurselor regenerabile si a serviciilor naturale care nu se consuma, cum ar fi umbra unui copac sau forta animalelor. Principiul pledeaza pentru reducerea dependentei de resurse neregenerabile si incurajeaza revenirea la metode traditionale sustenabile.
Tot aici autorul subliniaza importanta intelegerii ciclurilor de regenerare a resurselor, utilizarea acestora intr-un mod adecvat contextului si evitarea exploatarii lor excesive sau unilaterale. Exemplul copacului folosit pentru lemn de foc versus cel folosit pentru a face mobilier durabil ilustreaza diferenta dintre o utilizare risipitoare si una sustenabila.
O alta problema abordata aici este evaluarea energetica a resurselor (eMergy), autorul subliniind faptul ca energia regenerabila necesita uneori investitii mari de energie neregenerabila pentru captare si conversie, cum e cazul celulelor fotovoltaice. Totodata, avertizeaza asupra miturilor legate de tehnologiile verzi, prezentand limitele si costurile ascunse ale acestora.
Exploatarea sustenabila a resurselor biologice, precum padurile si fauna salbatica, este esentiala si presupune management atent, sincronizare corecta si respect fata de capacitatea naturala de regenerare. Societatile traditionale ofera exemple valoroase de reglementare si utilizare echilibrata a resurselor comune. Pe termen lung, solutiile biologice pot deveni mai viabile decat cele tehnologice, daca sunt integrate in cultura si practicile comunitatilor.
Observam astfel ca abordarea permaculturala pune accent pe colaborarea cu natura, folosind inteligent functiile naturale ale plantelor, animalelor si solului pentru a reduce dependenta de tehnologiile poluante. Fertilizarea biologica, controlul natural al daunatorilor si reciclarea organica sunt metode sustenabile si eficiente. Exemple din diverse regiuni arata cum solutiile biologice pot creste productivitatea si conserva resursele. Astfel, concluzioneaza autorul, in loc sa inlocuim natura cu tehnologie, este mai intelept sa lucram in parteneriat cu ea, recunoscand valoarea serviciilor ecosistemice.
PRINCIPIUL 6: Nu face risipa
Principiul "Nu face risipa” promoveaza folosirea eficienta a resurselor prin conceperea unor sisteme in care fiecare "deseu” sa devina o resursa pentru altceva, dupa modelul ecosistemelor naturale. Risipa este vazuta nu ca exces, ci ca o lipsa de conexiuni utile in sistem. Refuzul, reducerea, reutilizarea, repararea si reciclarea formeaza o ierarhie logica pentru gestionarea sustenabila a resurselor. In gospodarii, gesturi simple precum reutilizarea recipientelor sau valorificarea resturilor alimentare prin hranirea animalelor pot contribui semnificativ la reducerea risipei si la cresterea rezilientei in fata declinului energetic.
In aceasta ordine de idei, autorul subliniaza nevoia unei schimbari de paradigma in fata crizei energetice si a epuizarii resurselor, evidentiind limitele si capcanele actualelor practici de reciclare si reutilizare, precum si importanta reparatiei, intretinerii si valorificarii cunostintelor traditionale. Solutiile durabile presupun o abordare integrata, inspirata din natura, care implica atat resursele locale si umane, cat si o reorientare a inteligentei colective spre sisteme reziliente, nu tehnologii efemere. Numai astfel se poate construi o societate sustenabila, in care risipa devine exceptie, nu regula.
PRINCIPIUL 7: Designul, de la tipare la detalii
Principiul 7 al permaculturii subliniaza importanta de a intelege tiparele fundamentale inainte de a ne concentra pe detalii. Sistemele complexe functionale evolueaza din cele simple, iar gasirea modelului adecvat este cruciala. Autorul atrage atentia astfel ca, modernitatea, prin concentrarea pe detalii, a dus adesea la solutii ineficiente.
Iata cateva aspecte esentiale ale designului, evidentiate de David Holmgren:
• Gandirea in tipare, tinandu-se cont de procesele biologice si de implicatiile energetice.
• Scarile in spatiu si timp. Intelegerea modului in care sistemele se schimba pe diferite scari (de la microscopic la geologic) este vitala pentru sustenabilitate. Oamenii tind sa se concentreze pe scari apropiate de experienta
lor, neglijand procesele macro sau micro, ceea ce duce la o gandire pe termen scurt.
• Nodurile de energie concentrata din peisaj (oaze, coridoare riverane) sustin sisteme productive, servind drept model pentru utilizarea sustenabila a terenurilor in viitor.
• Padurile, ca modele pentru agricultura, sunt eficiente in protejarea solului si pot satisface nevoi alimentare de baza. Strategia permaculturii de a infiinta "paduri comestibile” adapteaza aceasta idee la nevoile umane, cu variatii in functie de climat.
• Agrosilvicultura si silvicultura analogica integreaza arborii in sistemele agricole, recunoscand ca lipsa plantelor perene din peisajele australiene contribuie la degradarea terenurilor.
• Utilizarea eficienta a precipitatiilor este cruciala, proiectele de redesign agricol avand in vedere acest lucru;
• Plantele si animalele optime pentru diferite medii.
Designul in permacultura, promoveaza dezvoltarea la scara mica, cu locuinta ca nucleu. Aceasta abordare favorizeaza sisteme adaptate specificului terenului, utilizand concepte precum zonele (arii mai mult sau mai putin concentrice, organizate in functie de intensitatea utilizarii), sectoarele (influentate de factori externi precum soarele si vantul) si panta (valorificarea gravitatiei pentru eficienta).
Extinderea dincolo de scara optima a productiei necesita adaptari si investitii semnificative. De aceea, autorul subliniaza importanta intelegerii peisajului la o scara mai larga, prin concepte precum bazinele hidrografice si sistemele teritoriale, care analizeaza tipare geografice complexe si ajuta la evaluarea potentialului biologic al terenului, depasind o perspectiva limitata.
In ceea ce priveste arhitectura bioregionala, permacultura pledeaza pentru cladiri care reflecta climatul local si materialele disponibile, in contrast cu abordarile industriale, dat fiind faptul ca pe masura ce societatea se indreapta spre un viitor cu consum redus de energie, se anticipeaza o renastere a esteticii bioregionale, unde detaliile si adaptarea locala vor deveni cruciale, iar inovatia va fi temperata de intelepciunea solutiilor testate in timp.
PRINCIPIUL 8: Integreaza in loc sa separi
Acest principiu se refera la crearea unor sisteme mai eficiente prin integrarea elementelor (plante, animale, oameni), astfel incat relatiile dintre ele sa genereze beneficii reciproce.
Exemple de integrare:
• Fiecare element indeplineste mai multe functii: Elementele dintr-un sistem nu sunt simple si unifunctionale; ele au multiple caracteristici, cerinte si utilizari. Aceasta multifunctionalitate, o norma in natura, creeaza o structura adanca si larga de integrare in ecosisteme (Exemplu: un copac ofera suport, transporta nutrienti, e habitat).
• Fiecare functie importanta este sustinuta de mai multe elemente: Asigura rezistenta sistemului prin redundanta (sisteme de rezerva) si contributie complementara (elemente diferite contribuie in moduri specifice la aceeasi functie, ca de exemplu: celulele cu bastonase si conuri din ochi).
• Apa pentru irigatii: Combinarea pompelor solare (lente, fiabile) cu pompe pe benzina (rapide, de rezerva) pentru irigatii, asigurand disponibilitatea apei chiar si in situatii de urgenta (incendii).
Autorul subliniaza faptul ca desi simplificarea si separarea sunt raspunsuri umane comune la probleme, ele sunt adesea contraproductive pe termen lung, argumentand ca o abordare bazata pe integrare si cooperare este mult mai eficienta si sustenabila, aducand beneficii complexe in domenii variate, de la ecologie si agricultura la design urban si relatii sociale.
Intr-o lume cu resurse in scadere, cooperarea sociala si utilizarea comuna a resurselor sunt esentiale, desi multi prefera autonomia individuala. Iluzia ca putem trai izolati sau ca tehnologia va rezolva totul este un obstacol.
Exemple precum gradinile comunitare, sistemele LETS (Local Exchange Trading Systems), co-housing-ul sau scolarizarea la domiciliu ilustreaza modul in care aceste principii pot fi aplicate concret in viata de zi cu zi.
PRINCIPIUL 9: Utilizeaza solutii modeste si lente
Atunci cand sentimentul adolescentin al nemuririi si valorile vitezei, noutatii si cresterii nesfarsite definesc o intreaga civilizatie, cred ca suntem aproape de disparitia ei si de nasterea unei noi paradigme culturale. Priveste-o cum se dezvaluie incet. - David Holmgren, Permacultura
Principiul 9 incurajeaza reducerea vitezei si a dimensiunii sistemelor pentru a creste eficienta, autonomia si durabilitatea. Ritmul lent permite observarea subtilitatilor, crearea de produse de calitate si reconectarea cu natura.
Exemplul fermei Melliodora arata aplicarea acestor idei prin: productie locala, resurse regenerabile, educatie acasa, munca locala si dezvoltare fara datorii.
Autorul critica modelul industrial bazat pe viteza, centralizare si dependenta de tehnologie, propunand in schimb tehnologii intermediare, locale si accesibile.
Paradigma lentoarei ofera o alternativa sustenabila fata de "gigantism”, sustinand initiativele mici (ca de exemplu. brutarii artizanale, seminte traditionale, DIY) ca forma de rezilienta si armonie cu mediul.
PRINCIPIUL 10: Foloseste si pretuieste diversitatea
Principiul 10 evidentiaza rolul crucial al diversitatii - biologice, culturale, sociale - in cresterea rezilientei, adaptabilitatii si echilibrului in sistemele naturale si umane.
Monoculturile sunt vulnerabile, in timp ce policulturile si sistemele variate sunt mai stabile si mai pregatite pentru schimbari sau crize. Diversitatea permite o mai buna valorificare a resurselor si creeaza conditii pentru inovatie si cooperare.
Permacultura sustine diversitatea ca strategie de supravietuire, nu doar in agricultura, ci si in comunitati. Intr-o lume in schimbare, construirea unor "culturi ale locului” devine esentiala pentru a pastra autenticitatea si rezilienta locala, in locul uniformizarii globale.
PRINCIPIUL 11: Foloseste marginile si apreciaza periferia
Principiul 11 subliniaza faptul ca cele mai productive si inovatoare zone ale unui sistem sunt adesea la intersectii – fie ele naturale (ecotonuri, sol viu), fie culturale sau sociale.
Marginile maximizeaza schimburile, aduc diversitate si sunt un mediu propice pentru idei noi. In natura, la granitele ecosistemelor apare biodiversitatea cea mai mare; in societate, periferiile devin centre de inovatie culturala si sustenabila, asa cum arata permacultura din Tasmania.
Autorul critica centralizarea excesiva, valorizand in schimb zonele de tranzitie - adica acele zone in care cultura se intersecteaza cu natura, iar gandirea libera genereaza solutii radicale, fiind convins de faptul ca adevarata transformare vine adesea "din margine”, nu din centru.
PRINCIPIUL 12: Foloseste schimbarea si raspunde creativ la ea
Principiul 12 pune accent pe adaptabilitate si flexibilitate ca baze ale durabilitatii. Schimbarea este inevitabila, iar permacultura propune sisteme flexibile si regenerabile capabile sa evolueze odata cu contextul.
Entropia (tendinta naturala spre dezordine) afecteaza orice sistem, dar solutia consta in designul adaptiv, materiale locale si planificare ritmica, inspirata din succesiunea ecologica. Crizele - precum cea energetica - devin astfel sanse de reorganizare si reinventare sustenabila.
In fata retelelor globale de putere, solutiile eficiente vin de jos in sus, prin permacultura, activism, economie locala si initiative comunitare. Miscarile locale pot crea alternative reale, reducand dependenta de structurile hegemonice si oferind un model rezilient de viitor.
***
Permacultura, asa cum este prezentata de David Holmgren in aceasta carte, se intemeiaza pe trei principii etice fundamentale: grija pentru Pamant, grija pentru oameni si impartirea echitabila a resurselor. Ea nu reprezinta asadar doar o metoda sustenabila de cultivare a pamantului si de asigurare a unui trai implinit fara a afecta ecosistemul, ci este o veritabila filozofie de viata - un apel la reintoarcerea la valorile traditionale, la un ritm mai lent, mai echilibrat si mai sanatos. In acelasi timp, permacultura propune o critica argumentata la adresa fenomenului globalizarii si a ritmului accelerat si nesanatos al lumii contemporane.
Va invit asadar, in finalul acestei prezentari, sa meditati la aceasta concluzie pe care o trage autorul la finalul capitolului referitor la Principiul 9: Utilizeaza solutii modeste si lente:
?Dovezile ca "lucrurile mici sunt frumoase” si ca "lentoarea este sanatoasa” sunt peste tot in jurul nostru. Cu cat intelegem mai bine implicatiile atingerii varfului energetic si ale declinului acestuia, cu atat putem recunoaste sistemele gigantice ca fiind dinozaurii erei abundentei combustibililor fosili. Pe masura ce ne acceptam propria failibilitate si mortalitate si ne armonizam cu tiparele naturii, vedem ca incet si sigur chiar castigi cursa.
Atunci cand sentimentul adolescentin al nemuririi si valorile vitezei, noutatii si cresterii nesfarsite definesc o intreaga civilizatie, cred ca suntem aproape de disparitia ei si de nasterea unei noi paradigme culturale. Priveste-o cum se dezvaluie incet.?