Romane captivante

Modernitate, asadar, sau traditionalism? Si una, si alta. Ori, mai bine zis, o valoroasa sinteza intre doua feluri de mentalitati, infaptuita insa, in ultima analiza, tot pe taramul modernitatii. De altfel, insasi „modernitatea” s-a aflat mereu in miscare si nu poare fi identificata (vorbind de proza literara) cu un ansamblu de tehnici si viziuni cristalizat intr-un moment istoric dar. Modernitatea literara a „evoluat” ea insasi, redescoperind si revalorizand miticul si ...

Din contactul cu noul roman, cel care a tras cel mai mare folos in proza noastra pare a fi Sorin Titel. Spirit cultivat, lucid si ambitios, el a luat ce trebuie dintr-o formula epica pandita, prin repetitie, de sterilitate si a adaptat ceea ce a invatat la temele lui. Rezultatul este remarcabil. Romanele impun un stil original si un univers epic usor de diferentiat in geografia imaginara a literaturii postbelice. Primele povestiri (Copacul, 1963 Reintoarcerea posibila, 1966; Valsuri nobile si se...

Comentatorii operei lui Sorin Titel au facut din volumul Tara indepartata (1974) o piatra de hotar. In tentativa autorului de a alcatui, cu mijloacele naratiunii moderne, un univers al lui, compus din fragmentele salvate de memorie ale vechii lumi banatene, volumul acesta face apel la cateva noi procedee epice – invatate, de asta data, de la Joyce (intrucat venise vremea contactului cu Ulysses). Odata cu acest volum, incepe, intr-adevar, sa se intrezareasca miza demersului sau artistic int...

Aceasta carte (Dejunul pe iarba) pare scrisa intr-un interval de timp mai scurt chiar decat acela in care se poate citi.Impresia nu vine din dificultatea relativa a lecturii, ci din dezinvoltura cu care autorul isi rosteste discursul.Relatarea fragmentara, schimbarea repetata a unghiului de vedere si a ritmului, juxtapunerile nesfarsite de fraze, suspensiile numeroase, toate acestea marturisesc dorinta de a capta un flux vital si de a urmari sinuozitatile lui imprevizibile. Preocuparile de &bdqu...

O literatura nu este facuta doar din rupturi si a respira un aer contemporan nu este una cu epigonismul. Desigur regasim in Lunga calatorie a prizonierului relatia beckettiana dintre calau si victima, uzandu-se pana trece de la infruntare la complicitate. Dar aceasta relatie e oare numai beckettiana si istoria contemporana nu a fost nefericit de darnica in exemple? In orice caz, originala nu este nici situatia, nici deteriorarea acestei relatii. Dar alegandu-si semnele din simbolistica crestina ...