Carti in categoria Proza diversa

Am patima asta, ce sa fac? Nu-mi ajunge ziua nici iarna, nici vara, nici primavara, nici toamna, noptile ma apuca uratul si daca n-ar fi intunericul n-as pune geana pe geana; ma dor oasele, in pat, daca ma hodinesc si ma invaluie gandurile si ma seaca, ma impung ca o furca ascutita intentionat si ma pun pe fuga si ies in cerdac din viul noptii, cand pana si stelele cucaie, ma mir cat poate lumea dormi; doua vieti daca ar fi sa traiesc si patima asta nu s-ar potoli.Rar, iarna ma apuca un dor ca s...

Ninge viscolit peste Cotroceni, orasul s-a ascuns sub zapada, un foc pitic abia palpaie in soba care nu mai izbuteste sa se incalzeasca de cateva zile bune, aripa vantului izbeste ferestrele dusmanos, lumina diminetii e de cenusa, insa eu sunt iar departe, la Slatioara, sub clapele masinii de scris se infiripa o dimineata senina, cotropita de o vipie ca un parjol, „nici paparudele nu mai au nicio putere” zice Victorita lui Usurelu iesita cu noapte-n cap in pridvor sa vada daca au ven...

Naita Lucean a murit, sunt zece ani de atunci, a murit si Gica Baraitaru si Niculae al Getii, a murit si colegul meu Milica Clipici care „am plecat, Domle Dinu, sa nu mai omor pamantul degeaba, fiindca la pamant s-a termenat, nu mai avem ce cauta, l-a luat, salut, alt serviciu, si am colindat trei judete ca sa ajung la o pensie si, uite acum, nu o pot manca de boala, am ajuns sa trec drumul dupa trei rate si ostenesc”, a murit si matusa mea Gena lui Ionel. Ce scriu eu, acum, in Iarb...

La Slatioara, romanul „Niste tarani” a trezit doua reactii absolut contradictorii. Taranii, inclusiv Naita Lucean si Petre al lui Toma carora le imprumutasem nu numai numele ci si o parte din biografie, l-au primit firesc si l-au inteles mai bine decat unii cronicari grabiti sa vada in omagiul adus de mine Slatiorenilor, pe una din primele pagini, confirmarea faptului ca povestea e un asa zis roman-reportaj-document! Pentru tarani era important ca nu minteam si ca nu inventam nimic ...

Conceput ca personaj pozitiv de catre romancierul politic Dinu Sararu, Dumitru Dumitru sfarseste prin a fi conturat ca un personaj negativ de catre romancierul realist Dinu Sararu. In 1976, in plin regim comunist, un prozator indraznea – fara a-si propune asta, poate – sa denunte viciul de esenta al comunismului: incapacitatea de a intelege viata complexa si, de aici, inghesuirea omenescului complicat in „Patul lui Procust” al principiilor abstracte si, prin asta, rigide...

Sub raportul rigidizarii criteriilor de Cadre, al transformarii Dosarului intr-un obstacol in calea antrenarii politice si profesionale a tot ce are mai bun societatea la un moment dat, regimul ceausist a cunoscut un traseu interesant. La venirea in fruntea tarii, Nicolae Ceausescu a lansat o politica de flexibilizare a criteriilor de dosar, ba chiar si de punere intre paranteze a acestuia. Treptat-treptat insa, pe masura inaintarii in cultul personalitatii, dar mai ales a ascensiunii Elenei Ce...

Un reprezentant al aripii reformiste, Niculae Mihalache, prim-vicepresedintele Consiliului judetean, ii relateaza prim-secretarului Dumitru Dumitru discutia avuta intamplator cu unul dintre tinerii ingineri, proaspat repartizat la Grupul Industrial. De sase luni, acesta „vrea sa vorbeasca si el cu cineva omeneste, si toti il trimit in audienta de la unul la altul si il asculta ca la audienta”: „Nu se mai poate, zicea baiatul, vreau sa discut si eu cu cineva serios, si observ c...

In noiembrie 1989, aparea la Editura Eminescu romanul lui Dinu Sararu, „Dragostea si Revolutia”. Celor doua volume anterioare, „Toamna rosie” (1981) si „Cei care platesc cu viata” (1986), autorul le adauga unul si ultimul, „Speranta”, incheiat la 31 iulie 1989, altfel spus, in miezul anului cand s-a prabusit comunismul si, prin asta, si lumea din trilogie, cea a activistilor de partid. Primele doua volume ale trilogiei fusesera destul de bine primi...