Carti in categoria Poezie

Exista poeti vulcan (care explodeaza) si poeti care cresc precum muntii formati prin incretire, din miscarea placilor lor "tectonice": emotiile, tensiunea sufleteasca, suferinta, acumularile culturale si de orice alta natura s.a.m.d. Cumintenia acestora din urma, nemiscarea lor, este doar aparenta, mai ales daca vor sa creasca si chemarea lirica nu le da pace. Pentru ca aud cantecul. Pentru ca au nevoie de poezie. Pentru ca asta e forma pe care o primeste tot ceea ce simt. Pentru ca sunt incapat...

„SIMBOLISTICA Fara-ndoiala ca femeia, Desi nu-i validat inscrisul, E pentru toti barbatii cheia Care deschide paradisul.”

„aripi de molie in singuratatea gradinii greierii par scrisnetele noptii copilul se uita la luna perfida stelele se ciobesc de scinduri molia se-nvirte bezmetic in jurul becului avid musculitele mor in cor livid un paianjen negru scutura praf o molie gifiie-n lumina copilul simte in coapse durerea se asaza smerit cu pleoape de-oedip in sinul prafului ebonit linga linistea de piatra zbaterea se asterne secata ii culege dupa un timp aripile ...

POEM DE IUBIRE De n-ai fi fost, poemul iubirii, Ascuns mi-ar fi. E legea firii, Sa-nveti ca neimpliniri vin ca niste munti in cale Pe care trebuie sa-i urci, spre desavarsirea vietii tale. Iubirea s-o lasi ca vocea ratiunii sa fie, De acord cu a inimii solie. Sa nu te pierzi in tristeti, tarzii regrete, Viata sa celebrezi, sa sorbi din ea cu sete. Sa lasi sa-ti creasca cerul in suflet, Din lumina stelelor sa te adapi. Cu un cantec Sa intampini fiecare zi, sa iubesti Apoi lumina...

„Cu cat mai ascuns sub caline imagini poetice, cu atat clocotul erotic este mai convingator poetic. «Vals de ceai» este, de pilda, o sinestezie simbolisto-impresionista de o invidiabila puritate. Si astfel de imagini ni se imbie pe multe pagini. Este o poezie de ceturi si valuri, a carei ambiguitate este ea insasi un indice. Simona Gabriela Ilie este o poeta de o improbabila sensibilitate si o buna stapanire a mestesugului poetic. Adica doua pasari exotice, rare azi!”...

Cu un cuvant-inainte al autorului si o incheiere de Ioan Milea. Volumul este ilustrat cu lucrari semnate de autor. Pe coperta: Andrei Gazsi, Focul etern, acrilic, 50x40cm. Memento Ochii care coboara in nelegiuire nu sunt ai tai, ci ai celui din spatele tau. Iti vei da tu oare silinta sa-i inalti spre cer cu adevarat? Poezia lui Andrei Gazsi e scrisa pe limba vietii, cu tot tragismul de care o viata pusa la incercare in fel si chip e in stare. Acordeonul lui de nisip, care, de nisip fiind...

Un catel… cu minte! Este bunul meu prieten Si-mi e tare credincios, Latra si nu mai asculta, Cand afara nu e scos. Mergem zilnic la plimbare Pe tapsanul de sub munte, Cand din lesa ii dau drumul, Cu toti vrea sa se infrunte. Sunt catel cu pedigree, Cu ochi negri si sticlosi, Parul lung, blanita alba, Cinste fac l-ai mei stramosi. Cand ma satur de-alergat, Merg spre casa la odihna, Sunt spalat, sters, periat, Si-apoi imi rod osu-n tihna. Mult nu stau pe hol intin...

,,Oamenii ce-l ignora pe Dumnezeu cad in propria lor capcana!” ,,El ne iubeste neconditionat.”

Citind aceasta carte, veti descoperi ca poezia este mai mult decat un simplu joc de cuvinte: poezia este limbajul celor ce nu si-au pierdut definitiv inima, iar autorul cartii reflecta acest fapt prin scrierile sale. Intr-o lume in care comunicarea s-a degradat adesea intr-un flux rapid de mesaje scurte si efemere, poezia ramane o forma profunda de exprimare, o conexiune autentica intre sufletele noastre. In paginile acestei carti, veti gasi cuvinte care se vor aseza laolalta, formand un dans a...

„George V. Precup este un poet al esentelor tari. Cultiva o poezie care se rosteste pe sine, de la sine. Firescul acestor incantatii, in care nimic nu pare inventat, fortat, chiar cand surprinde prin asocierile picturale este o calitate esentiala: Noaptea dospeste in franghii aura zilei searbada,/ De vers pierdut asemeni tinutului Lyonesse. Tandrete cu spini, cum se prezinta intr-un precis Autoportret, sangereaza fara crutare realitatea, doar pentru a o alina cu mierea poeziei. De baut nu ...

ION HIRGHIDUS, nascut in 2 iulie 1956, originar din Zorlesti (nascut in Alimpesti), judetul Gorj, este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, Conf. univ. dr. in cadrul Universitatii din Petrosani. Licentiat in Filosofie, Istorie, Psihosociologie, Doctor in Filosofie in cadrul Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca. „Rugaminte Doamne, daca poti sa ma asculti pana la capat, ingenuncheaza in fata Omului! pacatele singuratatii, pacatele galbene ale trud...

Poeta revine la stilul lui Ion Pillat Poemele intr-un vers sunt esente.

Poeta Nora Hruban este o poeta vizionara care prevede, fara a dori neaparat acest luvru, enomene si evenimente. Un vers curat si o sensibilitate aparte, in poemele sale.

ILUSTRATII de Nicoleta Bida-SurubaruCuprins:Soricelul Chiti-ChitiIn gradina de legumeUn bursuc O mangusta si-o lacustaLuna Lebada Un pestisor PelicanulAlbinuta Zum-zum-zum Baz-baz-baz Un arici cu nasul carn Chit-chiti s-a mutatO pisica gri dungataVulpea si Ursul Mica testoasa

Pentru mine, poezia este izvorul nesecat al do- rintei de a trai viata la cote maxime. Prin aceasta, vreau sa spun ca noi, poetii, nu doar ca insiram niste versuri pe hartie, ci inspiram fericire, tristete, iubire pentru a concepe arta. Ne lasam purtati de pasarea maiastra a curajului de a ne asuma aceasta soarta de a fi neintelesi. Asa suntem noi – traim pentru arta si murim pen- tru arta, caci poetii isi iubesc creatia precum o mama isi iubeste copiii. Datorita fericirii, dar s...

Tema esentiala a poemelor lui Radu Sorescu este ceea ce el numeste iubirile postume. Pe acestea vrea sa le execute poetul retras, daca inteleg bine, din haosul lumii publice, pentru a medita in singuratatile muntelui – ca monahii din epica lui Sadoveanu – la destinul sau de om religios si, totodata, la tradarile suferite intr-o iubire himerica. Versul sau este ca lancea lui Apollo, cu un varf raneste, cu celalalt tamaduieste. Se cerceteaza pe el si se regaseste, in egala masura, vino...

„In versuri limpezi, bine ritmate si precis daltuite in expunerea lor, George Sicoe-Vidreanu pune alaturi umor si nostalgie, uimire si tristete, ganduri si peisaje. Este un traditionalist intors totusi cu fata spre o lume moderna, alergand, cum si marturiseste de altfel, prin toamna cu aduceri aminte si ploi nesfarsite, «prin veacul nebun», «intr-un cerc vicios».

Daca as avea talentul de a desena sau de a picta suflete, le-as da forma aripilor cu care zboara poeziile Elisabetei Furtuna. Nu stiu din ce adancuri de iubire, de credinta sau de durere se vor fi nascut ele si poate ca nici nu trebuie sa aflam vreodata, pentru ca isi poarta singure taina invelita in sfintenie ca pe o spovedanie facuta in genunchi. O spovedanie prinsa in metafore de matase, asa cum am spus la aparitia volumului anterior. Poeta Elisabeta Furtuna este ea insasi o metafora de matas...

„Jocul este si expresie a stralucirilor luminii pe apele realitatii create. A splendorii creatiei, altfel spus. Fata de care suntem din ce in ce mai orbi. Despre aceste doua intelesuri ale jocului imi pare ca este vorba in poezia dnei Ana Barbu. Poezie imnica, de traire, lauda si imbucurare fata de splendoarea lumii. Firul de grau, samanta, norul, pasarea, lumina, mana, lacrima, ingerul, cerul, florile, anotimpurile, inima, roua, suspinele, alcatuiesc «recuzita» acestui lirism ...