Carti in categoria Poezie

Plasata cronologic in ultimele decenii ale secolului al XVII-lea si prima jumatate a sec. al XVIII-lea, Epoca Luminilor marcheaza o noua dimensiune culturala, cu precadere, in spatiul european, prin noutatea preceptului de baza: suprematia Ratiunii, in detrimentul traditiei, credintelor si simturilor. Este o perioada de timp in care omul examineaza si redefineste realitatea cu ajutorul ratiunii critice, in incercarea de a evita eroarea si de a fundamenta noi formule de viata, intemeiate pe baze ...

„Ceea ce infrumuseteaza desertul… e ca ascunde o fantana undeva…” Antoine de Saint-Exupery (Micul print) ne ducem mereu spre fantani ne ducem mereu spre fantani, cu setea noastra de inalt, suntem precum sfintii nebuni, patimiri de neimpacat (pentru Andreea)...

Doamne, lasa-ne sa cantam, sa murim ca sa inviem, sa murim ultimul sublim, sa inviem cumplit in chin absolutul nu e destul, poezia nu e destul, caci numai plangand luminam, Doamne, lasa-ne sa cantam (pentru Klara)...

Inca de la primele pagini, autorul stabileste un pact de sinceritate cu cititorul. El marturiseste ca volumul nu are menirea de a invata, ci de a revela ceea ce „era deja acolo. In sufletul tau”. Scrisul devine un act de supravietuire, o modalitate de a asculta „ceea ce tacerea nu mai putea duce singura”. Cartea nu cauta cititori conventionali, ci „suflete care simt” , capabile sa rezoneze cu fragilitatea onesta a cuvintelor care nu promit mantuire, ci doar &b...

Volumul „Picaturi de moarte”, semnat de Serban Madgearu, este o colectie de poezii de o profunda rezonanta spirituala si metafizica. Cartea se constituie ca o meditatie asupra temelor fundamentale ale existentei umane: iubirea, moartea, timpul, credinta si cautarea sinelui intr-o lume moderna care tinde sa goleasca viata de sens. Dedicat memoriei lui Costion Nicolescu, o figura spirituala de referinta pentru autor, volumul capata o aura de omagiu si de testament liric. Poeziile expl...

Dumnezeu invie si moare ca un lirism de vesnicie, si tot invie si tot moare, Dumnezeu ca o poezie noi suntem luminile triste, viorile noua ne fie, viorile in cant de vise, Dumnezeu ca o poezie „Fara muzica viata ar fi o greseala” Friedrich Nietzsche (Amurgul idolilor)...

pentru ce plange am cantat, si am cantat, si am cantat, noi ne-am luptat cu visul greu, noi ne-am luptat cu Dumnezeu noi am fost cei de canturi beti, dorul amar de frumuseti, dorul sublim de cer si hau, noi ne-am luptat cu Dumnezeu „Nu pot face nicio deosebire intre lacrimi si muzica...” Friedrich Nietzsche (Ecce Homo)...

cate vesnicii sa vina, ca sa plangem in lumina un plans ca o poezie? poate suntem poezie „Ce e maret in om e ca-i o punte, nu un capat…” Friedrich Nietzsche (Asa grait-a Zarathustra)

Ca poet, Serban Madgearu nu imita pe nimeni, nici macar pe el insusi. In fiecare poem isi reinventeaza modul de a scrie. Si totusi, isi pastreaza identitatea, practicand o radicalitate a trairilor care il face inconfundabil. Este vorba de un patetism violent si de un curaj al metaforelor socante, de un talent literar ofensiv, rar intalnit in poezia de azi. - Alex. Stefanescu

o altfel de prefata ”viscol de primavara” ”Cadea un dor din ingeri mai alb mai sangeriu logodnicei izbite pe chip c-un fulg de la zapada cai aburind de fum si brusc tragand odata a vietii mele roata Se imblanzise timpul in jurul ochilor cum genele prelungi ale copiilor Cand vad ceva ce nu e Pe coborand, ca suie Pe cormoran ca duce In plisc pene de cuce”....

Aceasta carte reprezinta o noua editie (editia a II-a), revizuita si imbogatita fata de prima editie, aparuta in Editura Punct, Bucuresti, 2010. Fata de prima editie, cea de fata contine numeroase corecturi, precum si un numar de 6 poezii noi si o noua coperta. Editia aceasta se justifica prin faptul ca autorul – remarcat intre timp indeosebi prin lucrarile teologice si filosofice – infatiseaza prin aceste poezii si o alta fata, cea artistica, a spiritului sau. Iubirea-moarte ...

„Fusese atat de repede fermecat de frumusetea locurilor descoperite in partea asta de lume, incat parca n-ar mai fi vrut sa plece de acolo, niciodata. Aici, in Braila si in preajma ei, unde Dunarea parca isi descarcase tolba cu bogatii, pe care le adunase in amonte din toate tarile pe care le traversase, Costas descoperise un adevarat Rai pamantesc. Se asezase pe un tapsan cu iarba bogata, mai departat de locul unde poposisera, pentru a savura in liniste si cat mai din plin, misterioasa ...

Poezia genuina ar trebui sa fie rezultatul unei implozii mentale. Cateva cuvinte ce debuteaza prin a fi irelevante dar se implinesc armonic, Ele pot aduna in jurul lor alte si alte cuvinte. De la un punct, forma prinde contur si incita sau nu, aparitii de fond. De obicei se pleaca de la afirmarea "ab initio" a acestuia. [IDEE]. As putea numi poezie si acel produs. Dar emotivul poetic, nu se atinge decat de la forma [SCANTEIE]. Am reusit uneori. Si am fost tulburat. Ori poezia pentru ast...

Poezii

Poezii

Poezii

Poezii

Din tarile in care apa este sora cu soarele,in care nisipul este tezaurul lumii, in care vantul canta povesti de dragoste vine un sunet tainic, un glas ce distruge si renaste poezia. Versurile grele, fara sens, sunt distruse de sabia sa, metafore si epitete sunt sfasiate de condeiul sau, tata al poeziei suferintei si al sperantei, un neuitat parnasian, care a escaladat muntele si in varful lui a pus un steag al geniului, eternul Rubén Darío.

Al doilea volum de versuri al lui Ioan Burlacu confirma, in mare parte, impresia buna lasata de cartea de debut Blick-ul efemeridei. (In treacat fie spus, titlul debutului, pare scos direct din avangarda istorica, pentru ca e bizar si incitant... Ca si cel de acum, de altfel.) Cele mai multe poeme din noua carte au calitatea de a-si pastra, fiecare in parte, o anumita independenta, dar si de a forma un fel de constelatii semantice cu altele, de a intra in relatie cu intregul, dar si cu fiecare p...