"Din ceas, dedus adancul acestei calme creste,Intrata prin oglinda in mantuit azur, Traind pe inecarea cirezilor agreste,In grupurile apei, un joc secund, mai pur.Nadir latent! Poetul ridica insumareaDe harfe resfirate ce-n zbor invers le pierziSi cantec istoveste: ascuns, cum numai marea, Meduzele cand plimba su clopotele verzi. Ion Barbu