CXXV Eu port in mine-apusele iubiri ca pe-o otrava si ma dor de ele si ochi, si oase, si rarunchi, si piele si sufletul mancat de ele. Tu trista-mi stai de veghe si te miri de cat mi-atarna cioatele de grele, si-ai vrea mai mult iubirea-mi sa te-nsele decat s-o vezi cum sufera-n priviri... Dar eu te-am implorat sa nu ma vrei si nici n-ai vrut s-auzi, de parca-n tine si-a pus blestemul dragostei temei; macar acum, cand marea noapte vine, paharul meu de-ai inceta sa-l bei, ne-ar fi, iubito, negr...
